Un sfarsit de an ...mai putin reusit, in asteptarea unui an mai bun!

2009 e pe ultima suta de metri...cu tot ceea ce a adus el...E una din putinele ocazii, cand ma bucur nespus ca un an a trecut...Daca varsta de 33 de ani are o simbolistica biblica, asa cum am fost atentionata, intr-o perioada cand nu prea intelegeam de ce "toate" s-au strans in "curtea" mea, macar sfarsitul anului mi-a aratat ca pot sa am parte si de liniste....

Un an plin de nerealizari, care mi-a aratat cum poate sa fie rau, pentru a nu uita, pe viitor, si pentru a-mi regasi motivatiile... Le multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape, care m-au suportat asa "naravasa" si care au trecut peste greseli directe si indirecte... Nu trec cu resentimente in noul an, ci doar ca multe invataminte...si cu certitudini noi si vechi...sperantele ies din sfera gandurilor mele...Poate suna cam dur, dar ma cunosc;)...Dorintele sunt mult mai importante, pentru mine, decat sperantele...

Stiu ca 2010 va fi un An mai bun si asta doresc tuturor oamenilor dragi mie! Va pupacesc de va zapacesc si ...let de party begin!:)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Beautiful time with special friends...:)

De cativa ani, si in firmele si companiile romanesti, s-a preluat un obicei al sarbatoririi unui an de munca alaturi de colegi. Team-building-ul de sfarsit de an este mai mult o petrecere, o apropiere intre colegi, parteneri, colaboratori, acolo unde ierarhiile nu conteaza, animozitatile tind sa se aplaneze, iar voia buna lumineaza chipurile tuturor.

N-am sa dezbat un subiect arhi-cunoscut, ci am sa va povestesc despre un "team-building" special, a carui traditie o imbratisez si eu de 2 ani, alaturi de cei care-mi sunt mai mult prieteni, decat parteneri de afaceri. In ultimii doi ani, aceasta petrecere ce tine ca in povesti, 3 zile si 3 nopti:)), a inclus si ziua mea de nastere....Nu acest aspect a facut peterecerea mai deosebita, ci petrecerea in sine m-a determinat ca doi ani la rand sa-mi petrec ziua de nastere alaturi de ei...in varful muntelui, sub troiene de zapada....

Am ras; am dansat; am performat intr-un karaoke al celor care isi pierdusera vocea; am spus bancuri; ne-am jucat; ne-am plimbat; am oferit si am primit cadouri din partea unui Mos Craciun tinerel si pus pe sotii; ne-am odihnit si nu prea, ca, deh, cand licoriile curg din abundenta si muzica le acompanieaza, aspectul "timp" devine inexistent, unind serile cu diminetile...

Pentru mine a fost si mai special;) : cu un tort imens, cu urari si pupaturi ;)), cadouri si, nu, in ultimul rand, reconcilierea fie ea si de moment, cu cineva drag sufletului meu in preziua sarbatoririi zilei de nastere....

Dincolo de ideea de petrecere a noastra si/sau de petrecerea a mea, ceea ce va ramane in amintirea mea si ceea ce conteaza... este fundamentul oricarei relatii : prietenia adevarata... ce ma leaga de acesti oameni speciali...:)

Le multumesc lor ca-mi sunt prieteni, si ma bucur de cate ori ii am prin preajma...Va pup si  va imbratisez:*!

P.S. La capitolul "performanta artistica" noi toti am excelat la :))...

"Have you ever seen the rain"



si

"Love is all around"

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Primii fulgi....primul vals cu masina...intr-un superb inceput de iarna!

Hei, si a ajuns si prima ninsoare pe la noi, anul asta, dupa multe rugi catre Doamne Doamne, fie direct, fie prin interpusi ;)...Si cum nu ma asteptam sa vad primii fugi, inainte de Anul Nou, iata cum alaltaieri dimineata,  vad minunea....iuhuhuhuhu....era un strat mic asezat pe asfalt, pomii un pic alb cenusii, masinile invelite de un alb natural....Zambetul de pe fata mea a fost extrem de larg; craiasa zapezilor daduse o raita pasagera...si ma anuntase ca nu a uitat care e anotimpul meu favorit....:D

Entuziasmata de primele semne ale unei ierni veritabile, ma asez la birou sa-mi verific mail-ul si sa vad ce alte noi probleme am de rezolvat, in afara maldaramului de acte care ma asteptau sa le iau in primire...Si uite asa...trece o ora, doua, trei...si imi ridic privirea dinspre ecranul laptopului si privesc pe geam....Stupoare: afara viscolea....! Ei, veselie mare, in primul moment, insa intalnirile stabilite in oras mi-au aparut ca un "flash" in fata ochilor....Imi iau cheile de la masina si ies grabita, fiind intr-o agitatie permanenta de teama de a nu intarzia...prea mult;)...

"Black beauty"( nu personajul cabalin din filmul cu acelasi nume:))), adica masinuta mea,  ma astepta troienita... Uffff, deja partea asta a curatatului de zapada, cu consecinta fireasca a transformarii instantanee intr-un om de zapada, dupa ce te-ai fardat, te-ai aranjat, te-ai parfumat si ai iesit din casa, imi displacea profund....dar, ce sa-i faci, in lipsa de alte solutii imediate...m-am pus pe treaba....

Nu m-am gandit niciun minut, ca ar trebui totusi sa nu plec cu masina (mi-am spus, e zapada doar, iar cauciucurile sunt "all seasons":))), asa ca am iesit frumos din parcare...viteza a intaia, a doua..."frumusica" mai mult statea decat mergea...:)) Hmmm, imi zic, iar am noroc, sa aiba vreo problema, cand imi e lumea mai draga, si cand, evident,.....ma grabescccccc....Nu o bag in seama, asa ca inaintez, o alee, doua...ies in bulevard...si acolo.....liniste maxima....Toata lumea mergea lin; iar un sir infinit de masini se desfasurau in fata mea..."Frumusica" da sa se opreasca...si, apoi, observ cum incepe ...un dans surprinzator...cand spre stanga, cand spre dreapta...Ok, imi zic, ai pana...afurisita ce esti, ca deh, am mai patit-o! Semnalizez, si opresc undeva pe dreapta....pentru ca ochisorii mei sa inspecteze care din cele 4 roti si-au propus sa-mi incurce treburile...in mijlocul zilei...cand sunt in viteza:))...Cobor...si nimic; toate erau in buna forma, asa ca ma urc din nou, pornesc, si mai fac maxim 30 de metri, cand, iar o vad cum incepe sa valseze......Ups, sa vezi ca e polei...imi trece ideea mareata prin capsor.....Ehehehe... deja privirea mea cauta cu disperare un colt de trotuar unde sa o abandonez, ca acest "vals" deja imi dauna grav sanatatii....inima mea sarea la fiecare apropiere de vreun posibil nefericit, pe care as fi putut sa-l articulez...Si, repede, ma luminez:....am vazut coltul de trotuar....!Semnalizez, fac semne disperate ca am o problema cu masina...si o proptesc cu labutele din fata pe trotuar...coborand ca o doamna:))....tinand triumfatoare in maini: geanta, servieta, manusile; si pe fata, esarfa care se inversuna sa nu-mi stea pe langa gat....Sa va mai spun ca mersul meu apasat, de obicei, era o mica copilarie, fata de forta cu care imi infigeam tocurile de 10 cm in gheata de pe carosabil, ca nu cumva sa azvarl toate in sus,  in plin picaj....?:))

Am ajuns intr-un final apoteotic, la birou....uda toata, cu parul zbarlit de viscol si intr-o intarziere deja de 30 minute.....Am sperat in varianta unui taxi, dar mi-am epuizat repede rabdarea...asa ca am trecut la planul B....Ok, ce fac? Actele trebuie semnate de clientii mei si ele, stateau intacte, in servieta.....Sun si spun: Dragii mei, avand in vedere vremea de afara, veti beneficia de asistenta via e-mail si o linie deschisa pe acest numar de telefon, intrucat nici in 5 ore nu am cum sa ajung...

Zis si facut, dupa, inca doua ore, toate problemele se rezolvasera; imi luasem plusul de adrenalina, dupa ce constatasem ca si net-ul se hotararse sa-mi joace feste, asa ca....acum priveam pe geam cum viscolul parea sa se mai linisteasca...Si totusi, cat de frumos era ...si cat de mult iubesc aceasta perioada a anului, cu toate incovenientele acelei zile, ce imi oferise palpitatii serioase, dar si cel mai frumos cadou...zapadaaaa, multa zapadaaaaaa.....:)

Nu ma pot gandi decat ca "It's the most wonderful time of the year"...:)




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Concert extraordinar "December Music Flavours" la Ateneul Roman

Am avut extraordinara placere sa fiu invitata, ieri, 12 decembrie,  la Ateneul Roman la concertul extraordinar "December Music Flavours", un eveniment cultural  produs de Lanto Arte, ce a surprins, prin eleganta si originalitate.



Orchestra Nationala de Tineret a Romaniei  si Maestrul Cristian Mandeal ne-au desfatat spiritual cu  Uvertura la "Nunta lui Figaro" de W.A. Mozart; "Suita de balet" de P.I.Ceaikovski; Uvertura la "Wilhelm Tell" de Gioachino Rossini; Opus 11 din "Rapsodia nr.2 in re major" de G. Enescu; "Perpetuum Mobile" de J. Strauss; Dans Ungar nr.1 de J.Brahms si alte fragmente celebre.

Ineditul acestui eveniment a constat in media de varsta a protagonistilor, fiind vorba de un proiect ce doreste sa promoveze tinerele talente, astfel orchestra avand in componenta sa tineri intre 17 si 25 de ani.  Esenta acestui eveniment consta in vorbele maestrului Cristian Mandeal: "Va doresc Sarbatori Fericite, un An mai bun, mai prosper, mai conciliant, iar Romania va avea o speranta, atata vreme cat acesti tineri din fata d-voastra exista".

In seara de 12 decembrie, Ateneul Roman s-a transformat in amfitrionul unei seri de gala, debutand cu sampania oferita invitatilor, continuand cu superba (re)decorare a foaierului pe parcursul serii, cu dansul elegant a unui corp de balet, in pauza dintre reprezentatii, si incheindu-se cu oferirea unui trandafir fiecarui participant, mentinad candoarea unor clipe superbe in compania muzicii de inalta clasa.

Maestrul Cristian Mandeal s-a transformat pe parcursul serii in dirijorul sufletelor si aplauzelor noastre, in aceeasi masura in care isi mangaia cu gesturi complicate tinerii instrumentisti ce-l ascultau cu religiozitate; zambetele de pe chipurile lor demostrand o legatura intre acestia si maestrul lor, dincolo de vorbe.

O seara splendida, un eveniment deosebit cu protagonisti ce emanau bucurie si triumf.

Felicitari incaodata tuturor!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

URMA@The Silver Church Club (Gala Inspired 2009)

In Silver Church, in seara de 9 decembrie, un senzational concert Urma, la sfarsitul Galei Inspired 2009, venea sa incheie o initiativa remarcabila de promovare a talentelor in diverse domenii, precum: arhitectura, grafica, fashion, fotografie si dramaturgie.

"Urma" si-a pus din nou amprenta asupra sufletelor noastre...intr-o continua poveste a acelor artisti pe care talentul i-a coplesit intr-o nestavilita pasiune pentru muzica; intr-o permanenta preocupare pentru cei care le acorda o parte din sensibilitatea lor prin simpla prezenta si/sau auditie.

Simplitatea si franchetea umana se imbina perfect intr-o complexitate a sunetelor instrumentelor si a vocii vibrante si profunde a solistului...Urma ne propune calm si ritm...

Ioana imi spunea..."nu stiam ca esti fan Urma" si i-am raspuns "M-au castigat din prima" ...! Le multumesc celorlati prieteni care m-au adus, acum putin timp, la primul lor concert, stiind ei ca primele acorduri muzicale ma vor convinge...si asa a fost!:)

Clipe speciale intr-o atmosfera calda alaturi de prieteni, scena nesemnificand delimitarea fizica dintre fani si artisti, ci ...o modalitate de apropiere a sufletelor ce vibreaza la unison....:)


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

I've been granted!

Astazi, am primit un premiu, de incurajare, spun eu!

Multumesc din suflet celui care mi l-a oferit si pentru ca un premiu bucura sufletul celui caruia ii este oferit, iar, in cazul acesta, el trebuie acordat mai departe, o sa adaug si eu lista castigatorilor.

Asadar, Premiul "Blogul de Aur" il ofer la randul meu urmatorilor blogeri:




http://rosutimpuriu.blogspot.com/ pentru originalitatea si sensibilitatea ce salasluieste in sufletul incandescent al artistei: Celina Nitu!
http://amintiridininconstient.wordpress.com/ pentru spendoarea vizuala a fotografiilor realizate de un tanar foarte talentat: Claudiu Balan!

Premiile au fost acordate pentru bloggeri la inceput de drum, nefiind nevoie, spun eu, sa adaug ca citesc cu placere si regularitate, cele trei bloguri, consacrate, si care merita "magna cum laude" din partea mea pentru umor si veselie( http://www.cabral.ro/) ; elitism  si convingere (http://bucurenci.ro/)  talent artistic si revolta spirituala( http://tudorchirila.blogspot.com/).

Am lasat la urma, premiul de suflet (http://dmd-familia.blogspot.com/), celui care mi-a dat posibilitatea sa ofer si eu la randul meu acest premiu, spunandu-i:  esti si vei ramane mereu una dintre cele mai dragi fiinte din lumea asta!

I'm happy!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Amintirile ...sperantei "esalonului secund" !

Politica romaneasca ma dezgusta profund de cel putin 2 ani incoace, refuzand categoric sa mai fiu la curent cu toate luptele, interesele, manipularile de care avem parte in fiecare zi.Am refuzat pana acum sa scriu pe blog ceva legat de politica, cochetand pe ici pe colo, cu diverse comentarii pe blogurile altora.

Ca orice tanar din tara asta, ce a atins maturizarea in anii de dupa Revolutia din '89, m-am straduit din rasputeri sa inteleg fenomenul politic, sa particip la acesta si sa cred, in sinea mea, ca esalonul secund in randul unui partid va fi format din tinerii care doresc sa-si asume conducerea acestei tari in viitor. M-am inscris intr-un partid politic, mi-am asumat obligatii si mi-au fost acordate functii, ce credeam eu ca justificau prestatia avuta si timpul alocat si, la un moment dat, am realizat ca nu conteaza nimic din ceea ce faceam...totul era un mare balon de sapun, ce odata spart, nu aducea decat deziluzii celor ca mine care au crezut ca pot avea o sansa reala in a aduce un alt suflu clasei politice...Si atunci ca si acum, in orice partid politic, tinerii au o sansa doar in conditiile in care cineva ii poate sustine financiar sau obedienta ii propulseaza in postura pionulului  care accepta jocuri politice, care intermedieaza avantaje materiale si care propulseaza interesele personale meschine...

Privita la cald, viata politica a anilor 2000 mi-a adus un gust amar, dar imi spun mereu,  apasat, ce am castigat: am castigat prietenia unor oameni deosebiti, care la fel ca si mine, au fost mintiti, si pentru care viata politica nu se bucura de prezumptia de nevinovatie.

In randurile politicienilor am aflat cum se avanseaza pe scara ierarhica; am inteles cum se fura voturi; am inteles cum se fac campanii si cum se aleg conducatorii, fie ei de organizatie de sector, de judet, de municipiu si de ce nu.... am inteles ca acest procedeu se extinde dincolo de organizatia de partid, oricare ar fi acela... Am incheiat acest capitol prin inaintarea unor demisii in grup, fiind "corect" sfatuiti si evident manipulati de cel care, la un interval scurt de timp, revenea in randurile aceluiasi partid....

A trecut destul de mult timp de atunci, parte din noi ne mai intalnim si, pe fiecare zi ce trece, constat ca lehamitea fata de tot ceea ce ne etaleaza spectrul politic este in constiinta tuturor celor care candva credeau in sansa lor de a face parte dintr-un esalon secund, diferit de cel care zece ani de la evenimentele din '89 inca mai conduceau aceasta tara.

Interesul pentru politica a devenit aproape infim, singurele momente cand ne mai manifestam era doar cel al alegerilor parlamentare, prezidentiale, euro-parlamentare, cand ne exercitam un drept constitutional, in speranta ca va si conta la un moment dat alegerea noastra...Nu a contat si se pare ca nu conteaza nici in prezent...

Am incercat in timp sa-mi exercit dreptul de a alege si/sau de a nu alege prin participarea la vot; prin neparticipare sau prin acordarea unui vot de blam....si din nefericire...nimic nu pare sa se schimbe....Un singur lucru mi-a devenit clar, si anume, faptul ca neparticiparea la vot ii poate fericii pe cei care detin mecanisme ale fraudarii electorale, prin folosirea buletinului meu in vederea stampilarii "protejatului" lor...Sa nu credeti ca e vreo gluma; se intampla, si asta nu la sfarsitul anului 2009 intr-o disputa prezidentiala ce tinde sa atinga penibilul, ci dintotdeauna! Niciodata nu o sa se faca mare tam tam pe acest aspect, pentru ca indiferent de coloratura poltica, toti o practica, cu mai mult sau mai putin succes: "Corb la corb nu-si scoate ochiul"!

Suntem la sfarsitul lui 2009, s-a mai incheiat un scrutin electoral; pentru mine, cu sperante in turul 1 si cu deceptia unei optiuni de a alege  "raul cel mai mic" in turul II, si am ales un vot de blam sa le acord politicienilor nostrii, am ales anularea votului prin albastrirea buletinului de vot, pentru ca niciunul din cei doi protagonisti nu reprezentau o optiune pentru mine...

Asa cel putin peste o vreme nu-mi pot spune, Romania a ajuns aici si datorita contributiei mele prin votul acordat...Eu astept in continuare momentul cand voi avea macar indiciile ca cel pe care il votez este unul dintre primii politicieni reformati din Romania, pentru ca pentru o noua clasa politica e nevoie de cel putin trecerea unei generatii ...Pana atunci, privim dezgustati la ciorovaiala gaitelor si ne dorim macar liniste, daca prosperitatea este doar un vis....



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

"Flash Forward" si "Cantec de gheata si foc"

Prima recomandare se refera la un serial american nou, promovat de ABC, "Flash Forward", ce  prezinta o situatie ipotetica : lumea, pentru un interval de 2 minute si 17 secunde, poate sa-si vizualizeze viitorul, cu singura exceptie a celor care in lipsa unui astfel de "flash", aparent, sunt destinati sa moara. Sunt dispute care se dezvolta pe parcursul celor 10 episoade difuzate, pana acum : "Soarta nu poate fi schimbata: you can run, you can hide, but you can't avoid the fate!" pentru a evolua  la ipoteza " The future can be changed".
Este prezentat ca fiind un serial din seria SF, insa pana acum, nu pare a fi decat un serial de actiune cu o excelenta tema de dezbatere:  cum ar fi sa ne stim viitorul? ne-ar face mai buni sau mai rai? ce presiune psihica ar presupune asta?
Celalalt aspect disputat si anume: "Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus" si/sau "Destinul ni-l putem face singuri" ramane o dilema, pe care nu cred ca serialul isi propune sa o elucideze, ci doar sa o scoata in evidenta, pentru a ne arata, de la caz la caz, partea monedei, pe care vrem sa o alegem : cap sau pajura.Si eu, ca si multi altii, am analizat argumentele in favoarea acestor doua teorii mai sus-mentionate, si tind sa inclin in favoarea celei de-a doua: oricat de imposibil ar parea, cred ca avem obligatia de a lupta cu ceea ce pare a ne fi destinat, daca nu este si ceea ce ne dorim...Intotdeauna am apreciat ca a-ti cunoaste viitorul lipseste de importanta viata insasi, de aceea nu i-am inteles niciodata pe cei care au apelat la  vrajitori; ghicitori, energeticieni, etc.  eliminad din aceasta discutie un aspect subsidiar si important: stigmatul inselatoriei, care ii apasa pe marea majoritate din cei care pretind ca stiu ce va urma.

Curiozitatea dezbaterii ipotezei unui  "flash forward" ma incita in continuare sa urmaresc acest serial, fara a diminua intriga si ritmul alert, specific filmelor americane.
Enjoy the movie!



Ce-a dea doua recomandare se refera la o serie de carti subsumate seriei fantasy "Cantec de gheata si foc" a lui George R.R. Martin, ce ne prezinta povestea a doua familii de vita nobila ce-si disputa puterea, Stark si Lannister, insa reflectia unui ipotetic roman istoric este trecuta, excelent, in plan secundar, de intriga creata in jurul tuturor personajelor, ce isi manifesta pe rand intaietatea, fara a putea categorisi intre personaje principale si secundare sau a transa intre bine si rau; surprinzand prin uciderea personajului central si prin smulgerea admiratiei cititorului fata de  inteligenta si  minima moralitate a unuia din personajele negative. Succesiunea de planuri iti acapareaza atentia pe parcursul derularii actiunii, totul in umbra unui mister legat de fiinte fantastice, ce par sa ameninte existenta cele doua clanuri si a sustinatorilor lor, orbiti de o putere iluzorie, uitand ca adevarata amenintare vine din partea taramului inghetat si a fiintelor ce-l stapanesc.
Seria fantasy "Cantec de Gheata si Foc"a lui George R.R. Martin se bucura, pana la acest moment, de traducere in limba romana., in parte : Urzeala tronurilor( 2vol.); Inclestarea regilor(2 vol.) si “Iureşul săbiilor"(3 vol.), urmand sa mai apara si alte volume.
Considerata o capodopera a genului fantasy(SF) , " Cantec de gheata si foc" a lui George R.R. Martin isi disputa intaietate in aceasta materie, aprecierile criticilor lasand sa se inteleaga ca depaseste succesul  trilogiei "Stăpânul inelelor" a lui J.R.R. Tolkien. Ce se stie, la acest moment, este faptul ca autorul nu si-a finalizat opera, scriind si azi la aceasta, iar drepturile privind ecranizarea acesteia au fost deja vandute!
Pana la ecranizare, va recomad sa cititi cartea, care sigur va va acapara interesul si va va stimula imaginatia!
Enjoy the book!




  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Back...cu ZAMBET :)

Am lipsit ceva timp, si vorba lui Foka mai bine ca n-ai scris nimic in perioada asta, ca, doamne fereste, isi mai taia vreunul venele....:))...Sunt perioade in care ai impresia ca toate corabiile ti se ineaca, usor, usor....Dar n-am sa scriu despre asta, ca tocmai am fost avertizata...;) Ideea e ca in astfel de momente nu ai chef pur si simplu de nimic; simti ca ceea ce ai putea exprima nu ajuta pe nimeni, din contra intristeaza...N-avem nevoie de problemele noastre, dapa-i de ale celorlalti...asa ca m-am decis sa las totul deoparte...si sa zambesc, asa cum o fac de fiecare data, cand ma satur de greutatea acumulata....Functioneaza...aproape mereu; ce-i drept uneori...impulsul launtric de "mai bine" intarzie...Dar, cum folclorul imi reaminteste ca "nimic nu ti se da, din ceea ce nu poti duce", imi spun in sinea mea "Zoe, fii barbata!"...si decid ca si azi ....ca voi avea o zi frumoasa...!

Am remarcat ca simt permanent nevoia sa zambesc, sa rad, sa ma bucur de cele mai mici lucruri, sa am impreajma prieteni adevarati, care nu ma ridica pe un piedestal si nu ma coboara dupa cateva secunde, pentru o presupusa si inexistenta greseala; prieteni fata de care pot sa ma exprim fara teama de a-i deranja ca le spun sau ca fac si bune si rele; sa imi iubesc parintii; sa-mi astern un sarut pe fruntea brazdata de ani a bunicii; sa simt cum soarele imi lumineaza fatza; sa gresesc pentru a invata ceva din acea greseala; sa ma simt deasupra tuturor grijilor, supararilor, problemelor...mele si ale altora....

Imi place viata asa cum e ea, chiar daca pretentiile mele sunt mult mai inalte....Puterea de a o face mai buna, mai plina si mai intensa nu sta decat in mine, asa ca eu cu mine suntem intr-o continua disputa doar pentru a putea merge mai departe...trecutul ramanand in urma, prezentul si viitorul fiind singurele mele provocari...

Iubesc : profunzimea rosului sangeriu si misterul negrului absolut; aroma unei tigari bune; savoarea unui vin vechi; faldurile vaporoase ale unei rochii din satin; maiestria arcuirii unui toc inalt; stralucirea unei bijuterii vetuste; masculinitatea unui parfum; forta si regularitatea formelor unei masini; imbratisarea stransa a parintilor; increderea atitudinala a unui barbat; atingerea tremuranda a maini persoanei iubite; pasiunea sarutului care te poarta in sfera senzorialului intr-o miime de secunda; ochisorii galesi si umezi ai unui catelus; curiozitatea descoperirilor unor noi tari, orase, monumente, oameni, culturi; fascinatia ramasa dupa parcurgerea filelor unei carti; subtilitatea unui dialog; sinceritatea unui monolog; fericirea data de acordurile muzicale; nevoia continua de a dobora noi obstacole si de a ma redescoperi;  brainstorming-ul de dupa provocarea data de inteligenta celuilalt; naivitatea si profunzimea intrebarilor copiilor; vulnerabilitatea in fata unor emotii puternice, chiar daca aparent ea nu transpare; iubesc tot ceea ce ma inconjoara si imi bucura sufletul si-mi stimuleaza intelectul ....iubesc viata!

Va invit si pe voi, ca, din cand in cand, sa faceti un exercitiu din a va reaminti ce iubiti mai mult; ce va defineste si ce va face sa zambiti...si va asigur ca acea zi vi se va parea extrem de frumoasa...problemele si grijile ....risipindu-se...lasand sa va rasara pe fata UN ZAMBET!


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Gripa porcina ....isterie nationala?

Am promis unei bune prietene ca voi posta pe blog un caz, ce merita atentia noastra, intr-o perioada in care media si nu numai ne avertizeaza asupra unei posibile maladii, letale, atunci cand nu este tratata cu seriozitate...Vedem la televizor, auzim la radio, citim pe net....tot feluri de stiri legate de Gripa Porcina((H1N1)...
Nu incerc sa diminuez importanta informatiilor cu privire la aceasta maladie si nu mi-am propus sa fac o apologie a ceea ce inseamna aceasta, insa am sa remarc ca sunt cazuri cand ceea ce se doreste a fi preventie se transforma in isterie si haos, cu efecte la fel de grave ca si in cazul neluarii in seama a indicatiilor medicilor si a personalului de specialitate....


Iata care este mail-ul transmis de prietena mea:

"Am o prietena care de o saptamana sta la Spitalul "Matei Bals" cu baietelul ei de 6 luni, pe care, culmea l-au diagnosticat vineri cu "gripa noua". Acestui copil nu i s-a facut timp de o saptamana nici un tratament anume, doar anti-termicele pe care putea sa i le administreze si ea acasa. Mai mult, nu a fost izolata, desi era suspecta de aceasta gripa. Vineri, spre disperarea mamei, baietelul a fost diagnosticat cu aceasta "gripa electorala" sau "gripa anti faliment" cum spun eu si nimeni nu s-a mai uitat la ei doi, ba mai mult cei care imparteau acelasi salon cu ei, au stat pe coridoare jumatate de zi, pana a venit o asistenta sa-i mute pe cei doi intr-o rezerva si sa-i izoleze, cum zic ei. Este primul caz de gripa la un sugar de sase luni la noi in tara, cel putin asa am inteles de la ea.
Prietena mea e disperata pentru ca, in lipsa unui diagnostic clar si in cazul refuzului medicilor de a-i arata fisa medicala a copilului, acestia totusi o obliga sa-i dea "Tamiflu" (medicament cu care se trateaza virusul H1N1) copilului, un medicament care nu s-a mai administrat unui sugar de sase luni. In aceste conditii mama a refuzat tratamentul sub semnatura. De altfel,  copilul nu mai face febra, mananca bine, nu mai are nici un simptom de gripa normala, dar-mite de gripa porcina.
Sambata am vb cu ea la telefon si imi spunea ca au vrut sa-i administreze medicamente pentru gripa porcina copilului fata stirea ei, si s-a iscat intre ea si asistenta o adevarata lupta , prietena mea aruncand in WC medicamentele.
Azi dimineata m-a sunat si mi-a spus ca a intrat in tura alta asistenta, si a intrebat-o , daca e posibil asa ceva, unde anume a semnat ca nu vrea sa i se administreze  tratamentul celui mic.
Imi sparg creierii cum as putea sa o ajut, dar imi dau seama ca nu am nici o putere. Am trimis mail-uri la Antena 1 si B1TV,  in care le-am povestit cum ti-am povestit si tie, dar mai multe, nu stiu ce sa fac.
Adineauri am citit un mail referitor la o alta asa zisa posibila "maladie" cu care suntem intoxicati, si anume vaccinarea contra HPV, o alegere cel putin riscanta. Ma gandeam ca daca pui pe blog-ul tau opinia medicului, poate ar fi un pas sa nu-si mai bata astia joc de noi in halul asta.Nu suntem informati corect, ba mai mult suntem obligati sa le punem la dispozitie de bunavoie copii nostri , iar ei sa-i foloseasca drept cobai.
E dezgustator."


In cazul mai sus mentionat, deznodamantul a fost fericit intrucat  micutul este perfect sanatos, probabil avand o gripa obisnuita, copil scos de propria mama din spital pe raspunderea sa, luptandu-se cu un sistem isterizat care era in stare sa sacrifice sanatatea unui micut de sase luni ....


Ceea ce este suspect este faptul ca acei medici nu au permis mamei sa vada analizele micutului si diagnosticul de "gripa porcina" pe fisa medicala a acestuia, nici macar cand s-au externat!
Ceea ce sperie este faptul ca sunt unele cadre medicale care sunt dispuse sa sacrifice pe oricine dintr-o evidenta necompetenta!
Ceea ce devine terifiant este faptul ca o mama traieste cu credinta ca fiul ei putea fi vaccinat cu un medicament drept "cobai"!


Nu sustin ideea vreunei conspiratie mondiale, insa incerc sa atentionez asupra unei evidente isterii nationale legata la acest moment de virusul H1N1, cand nimeni nu se mai poate imbolnavi de o gripa banala fara sa fie tratat ca fiind cel putin suspect de "gripa porcina" si, in cazuri ca cel descris mai sus, sa fie si tratat cu medicamente periculoase in lipsa unui diagnostic clar. Excesul de zel si lipsa de profesionalism, intr-o isterie nationala,  cred ca si-au spus cuvantul in acest caz, evitand sa cred ca cineva a facut totul intentionat, si ca acest micut era doar "un cobai".


Mare Atentie: la cum sunteti diagnosticati si de cine; in situatii similare, cereti rezultatele analizelor, opinia mai multor medici si, nu in ultimul rand, sa tineti minte ca  nu va poate obliga nimeni  sa urmati un tratament medical daca nu doriti(Art. 13 din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, completata de Norma de aplicare din 7 aprilie 2004, elaborata de Ministerul Sanatatii).

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Atractii...

Atractiile sunt ceea ce ne apropie unii de altii, ne leaga sau ne dezleaga, ne bucura si ne sperie ... dar cel mai important sunt imprevizibile...Predictibilitatea unei emotii, a unei intamplari, a ceea ce urmeaza sa traim, ne lasa posibilitatea sa ne anticipam gesturile, faptele, trairile si sa stim.......Cunoasterea este cu ceea ce ne mandrim,  luptam, aparam, castigam...dar ce se intampla cand toate astea nu ne ajuta? Rational, traim pentru a cunoaste cat mai mult si pentru a ne lasa amprenta existentei intr-un mod cat mai evident. Emotional, traim din ce in ce mai atenti, grijulii,  intr-un mod cat mai "safely"...uitand ce inseamna emotia pura, plina de candoare, pasiune, bucurie...din teama de a nu fi raniti....Jonglam cu emotiile noastre, zi de zi....Ce se intampla, insa cand ...neprevazutul iti releva ca tot ceea ce stii nu te ajuta cu nimic; ca tot ceea faci te tradeaza; ca si tu poti deveni pentru o clipa atat de neajutorat...incat sa iti simti vulnerabilitatea cum razbate din toti porii...


Atractiile pot sa se manifeste intr-o secunda ... printr-o privire, gest, vorba...sau printr-o sinestezie...Simptomatic ne simtim atrasi cu toata forta catre celalalt...parasind standarde, etichete, sabloane, principii si uneori chiar preferinte...Exista o lege a atractiei care ne descopera pe noi din noi si pe ceilalti din multime...Devenim ca doi magneti, care se atrag indiferent ce se interpune in calea lor....Este cel mai intens sentiment posibil...chiar daca dureaza, uneori, foarte putin...Chimia dintre cei doi este atat de puternica incat rupe orice bariera...devine atemporala....Senzationalitatea unei astfel de trairi il face pe celalalt sa devina universul tau, in jurul caruia ai dori sa gravitezi, dar care te tine captiv si de cele mai multe ori inert...suma trairilor paralizandu-te....intr-o venerare a clipelor de fericire maxima....care nu vrei sa se termine....Este extaz in forma cea mai pura....



Devine extrem de complicat, cand atractiile se mentin si devenim neputinciosi in dauna unor precepte sociale, ... atunci cand rationalul nu are forta sa se lupte cu ceea ce simti...Ce faci, dupa ce lupta cu tine crezi ca ai castigat-o....mintindu-te... si trecand peste ceea ce cerebral stii ca nu trebuie sa faci....E o interogatie permanenta....care-ti revine....: Cand te-ai mintit? Atunci cand ai ales ce e bine sa faci....sau cand ai ales ceea ce simti sa faci? Nimic din ceea ce traim nu se poate incadra categoric in alb sau negru...asa ca daca ai incercat ambele situatii si raspunsul nu-l gasesti....lasa ca ceea ce e mai puternic sa se manifeste....incercand macar sa rotunjesti colturile abrupte ce pot rani pe cei din afara...Nu exista reteta, nu exista leac...exista doar viata...asa cum e ea...Nu putem fi indestructibili, cum nu putem fi vulnerabili...absolut...Viata o traiesti asa cum e ea...nu neaparat cum ti-o faci sau cum iti este data...totul ajunge la un moment dat intr-un malaxor de simturi...si ceea ce rezulta...ne contureaza existenta....Daca din toate astea ...castigator iese rationalul, mare atentie, ca e doar o lupta castigata si nu razboiul, va veni vremea cand emotionalul isi va repurta propriile victorii...

Asta inseamna sa traiesti....pana la urma...sa gresesti si sa inveti din greseli....:)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Byron si Urma...noile mele revelatii

Atat Byron, cat si Urma..le-am ascultat "live" pentru prima oara, saptamana trecuta, in Silver Church...Prietenii mi-au tot vorbit despre cat de fenomenali sunt, mi-au trimis mp3 si clipuri cu muzica lor...mi-au placut si cam atat...Le-a trebuit ceva timp sa ma convinga sa merg la un concert, ca sigur imi voi schimba parerea...Si da, mi-am schimbat-o radical, de data asta! Mai avusesem o tentativa ...la un concert Byron in Fabrica, dar am fost profund dezamagita de sonorizarea execrabila si am plecat foarte repede...

So.... revenind la cele doua concerte, pot spune cu mana pe inima ca sunt cel putin unele din cele mai bune formatii de la noi, sub toate aspectele: muzica, sunet, versuri, instrumentisti, voce, popularitate, originalitate...Nu am cum sa compar cele doua prestatii, pentru ca asa cum spune un principiu de drept "comparam doar ce se poate compara", insa sigur timpul ii va propulsa pe scara valorilor muzicale...Vom trai si vom vedea, si le doresc sa aiba consacrarea si pe plan international, cat mai repede cu putinta, iar noi toti sa ne bucuram de cat mai multe clipe magice in compania muzicii lor...

Byron si-a lansat noul album "A kind of alchemy" din care eu una recomand cele care mie una mi-au placut foarte mult: The Night, Zeitgeist, Sirens, War....Primul album "Forbidden Drama" este la fel de spectaculos, eu una retinand " On the road", "Watercolor", "Blow up my tears" ...



Urma si-a reluat concertele dupa o pauza destul de lunga, urmand sa-si promoveze in scurt timp noul album, "Lost End Found", piesa "Terminus" fiind exceptionala...De pe celelalte albume, va puteti delecta cu piese precum: "Buy me with a coffee", "Wishlist", "Slide", "Get a Life", "This time".



Felicitari ambelor formatii si nu in ultimul rand clubului(Silver Church) care a organizat un ciclu de evenimente muzicale de exceptie.

Enjoy the beautiful music!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

M de la muzica

Music is happiness. Music is lust. Music is peace. Music is silence. Music is pain. Music heals all wounds. Music is crying. Music is caring. Music is a message. Music is air. Music is everywhere. Music is a colour. Music is me. Music is you. Music is all. Music is laughter. Music is belonging. Music is forgetting. Music is forgiving. Music is hate. Music is feeling. Music is a best friend. Music is always there. Music is vibration. Music is fun. Music is sensing. Music is grief. Music is remembering. Music is medicine. Music is sacrifice. Music is coffee and wine. Music is spring, summer, autumn, winter, all into one. Music is speaking. Music is seeing. Music is expressing. Music is more than beautiful. Music is inspiration. Music needs no words. Music is forever young. Music is art. Music is love.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

"Idiotul" de F. M. Dostoievski

Literaratura universala ar fi schiopatanda fara opera marelui F. M. Dostoievski, asa cum cea rusa : n-ar excela intr-o analiza psihologica atenta; n-ar surprinde atat de detaliat fresca societatii si n-ar fi atras atatia cititori intr-o goana nebuna de a savura mental fiecare cuvant, paragraf, capitol si, in final, operele literare.

Incep prin a spune ca in perioada cand parcurgeam mii de file pe zi, nu am fost pasionata de operele literare ale autorilor rusi, cu o singura retinere...Stiam ca nu e momentul, dar ca undeva mai tarziu...trebuie sa citesc Dostoievski; imi propusesem si care va fi primul roman, "Crima si Pedeapsa"....

Anii au trecut, incluzand si perioada lecturii exclusive a unor lucrari de specialitate, cu lipsa de dorinta de a mai deschide si altele, de alt gen...revenind la ceea ce m-a definit ani buni....si am ajuns si la Dostoievski, picandu-mi in mana..."Idiotul", un roman spectaculos, vibrant si, pe alocuri, demonstrativ.

Povestea "printului " Miskin, a carei genealogie indepartata ni-l prezinta ca fiind de vita nobila , incepe si se termina intr-un azil din Elvetia, intr-o clinica de dizabilitati mentale, ciclicitatea lasand loc doar unei brese mentale elucubrante, ce-i ofera personajului principal sa se prezinte ca un novice intr-o realitate pe care incearca sa o palpeze si sa prezinte o realitate a societatii ruse, marcata de  idealismul si patriotismul exacerbat al clasei de jos, de parvenitismul clasei de mijloc si de  ipocrizia si superficialitatea clasei de sus; exceptiile sunt cele care dau frumusete acestor pagini...

"Idiotul" nu este doar povestea unui tanar lovit de "idiotie", (s.n.."debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani"); ce pare ca a depasit acest handicap, ci este si metafora celui care nu se incadreaza in sablonul social al vremii sub aspectul mentalitatii, comportamentului si experientei de viata.


Ceea ce incanta este analiza asupra psihologiei condamnatului la moarte.

Ceea ce oboseste este analiza asupra psihicului tineretului rus, ce marcat de o viata mizera are setea hulpava a cunoasterii si a necesitatii exteriorizarii propriilor idei, in lipsa unei experiente de viata, ce le-ar conferi credibilitate( Ippolit).
Ceea ce intriga este prezentarea a doua caractere feminine(Nastasia Filipovna si Aglaia Epancina), aparent prezentate in antiteza si de care "printul" Miskin pare a fi legat sentimental, pe care le intelege si le absolva de nebunii, rautati si capricii, pe care crede ca le iubeste, dar nu stie sa o faca decat sub aspect platonic. In acest context, "copilul" se dezvaluie de sub masca "inteleptului," naivitatea lasand sa-i scape printre degete viata, incheindu-si misiunea printr-o noua si ultima criza de idiotie, ce-l readuce in stadiul precar al sanatatii mintale de la inceputuri.


"Idiotul" este un roman si o poveste ce te fascineaza, acolo unde realismul si idealismul se intrepatrund atat de perfect, incat poti confunda situatiile; acolo unde viata oamenilor simpli se intrepatrunde cu viata asa-ziselor elite, imprumutand unii de la altii calitati si defecte; acolo unde iubirea nu se manifesta decat ideatic; acolo unde fiecare din noi descoperim de fiecare data cand o citim....noi valente...A fost o prima lectura, o prima impresie...si in mod cert nu va fi singura...Spectaculos de trist si de frumos! O recomand cu toata increderea:)!



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Mood...

 You have to wait...until you're encovered...
 You have to wait...with someone naked...
 and then...
 You have to wait...some more...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

De la Vaya Con Dios ...la Phoenix... in plina raceala!

Doua seri in acorduri muzicale, sub presiunea intensa a unei raceli serioase, care-si face mendrele...Niciunul din cele doua concerte nu erau programate, insa promisiunile odata facute, trebuie si onorate...:) Asa ca m-am impartit, in prima seara, la Sala Palatului, a doua seara, in Silver Church ...Muzica a fost si va ramane mereu o pasiune, indiferent de gen, de vremuri si de oameni...Spuneam acum ceva vreme ca am sarit de la un gen muzical la altul de-a lungul timpului fiind atrasa de tot ceea ce ma ajuta sa exteriorizez ceea ce simt...bucurie, tristete, fericire, melancolie, dragoste, lacrimi...Muzica imi este companionul de nadejde...

Intr-o prima seara geroasa a acestui sfarsit de an, m-am dus la concertul sustinut de Vaya con Dios la Sala Palatului...Starea de rau era la apogeu, si dorinta de a ma adaposti intr-un loc calduros, mi-a transmis semne de somnolenta, cu primi pasi facuti in incinta salii...Mmmm, ma si vedeam cum trageam intens de pleoape....dar, surpriza, locurile erau nicimaimult nicimaiputin decat la loja oficiala...Auch:((...Cum as putea eu sa ma mai scurg pe scaun cu reflectoarele in ochii...?! N-am asteptat prea mult si pe scena au aparut : vedeta impreuna cu o trupa de instrumentisti remarcabili..Fie vorba intre noi, ei au facut tot show-ul, vocea distinsei doamne parand sa se piarda din ce in ce mai mult...N-a fost una din seriile ei reusite, nu a interactionat cu publicul prea mult, nu a interpretat piese noi...insa muzica ne inducea o stare de bine...N-am fost niciodata extaziata de prestatiile Vayei con Dios, dar recunosc ca doua sau trei melodii mi-au placut, ceea ce fiecare din noi cunoastem despre ea:..."Nah, nah, nah" , "Puerto Rico", "What's a woman"...Stupoarea a fost cand am realizat ca ascultam si "cover-uri", desi venisem la concertul unei trupe consacrate cu repertoriul propriu....Ei asta nu e chiar de dorit, si cred eu ca ar trebui sanctionat de catre publicul mult prea respectuos...Oricum linistea din sala imi aducea aminte de una din seriile de la festivalul "George Enescu", care se desfasurase aici cu cateva saptamani in urma...doar ca acum linistea nu-si avea rostul...Deja ma uitam la ceas, sperand ca voi pleca repede si ca rabdarea nu-mi va fi pusa prea mult la incercare...iar gandurile mi-au fost ascultate....Dupa o ora si jumatate si-au incheiat concertul, iesind din sala, la fel de linistiti cum intrasera, insotiti parca de mai multe aplauze...Nici un ritm, nici o sclipire, nici un castig....o muzica buna, dar plata...; o seara banala....Si totusi...au revenit pe scena....pentru inca doua melodii...Ei, pentru maxim 10 minute, am simtit ca a meritat sa vin..."Schimbarea la fata" avusese loc in culise, pentru ca pe scena au (re)intrat altii.:..profesionistii au inlaturat amatorismul cu care fusesem serviti pana atunci...La ultimele doua melodii au ridicat sala in picioare, au deschis sufletele si glasurile tuturor, ne-au dezmortit trupurile tintuite de scaune...si au fost recompensati cu aplauze furibunde...Si totusi, acesta sa fie profesionalismul unei trupe de succes....o farama de extaz...?! Gustul nu a fost unul placut, desi am parasit sala in euforia data de acordurile finale ale unui contrabas, a unui pian, a unei viori si a unor tobe geniale...Artistii ar trebui sa stie ca publicul simte ...cand ei canta pentru a trai...si cand traiesc pentru a canta...!Apropo, o sala de spectacol nu este chiar varianta optima pentru un concert al unei formatii de muzica pop!!!

A doua seara, parca mai putin friguroasa, dar mult mai obositoare, a inceput cu o goana cu masina prin Bucuresti, intr-o aglomeratie de nedescris si cu atentionarea vizuala a ledului...Nu mai e benzina! Ok, ne oprim sa punem benzina, dar unde?...ca in nebunia din oras era imposbil sa intorci...asa ca o manevra riscanta m-a readusi in centru, acolo unde tineam minte ca ar putea exista o benzinarie apropiata...Eram deja in intarziere, ar fi fost culmea sa mai fac si "pana prostului" fix pe dealul de la Academia Militara...!:)) Nici macar blonda nu eram, ca sa am o scuza, asa ca...."daca e bal, bal sa fie"....:))...Am ajuns intr-un final apoteotic, acasa, sa ma dezechipez si sa fug repede la concertul lui Phoenix......Ehehe, dar, raceala dragutza mi-a reamintit ca e atenta la fiecare schimbare de aer....de la rece la cald....ups.!...m-ar fi rapus imediat ! Incaodata nu puteam sa zic "ma bag in pat, iau doctorii si altadata concert", pentru ca o alta promisiune trebuia onorata...Asa ca am plecat spre Silver Church, mai mult din inertie.... Am fost intampinate la intrarea in club de o multime de oameni, care se calcau in picioare, in dorinta de a asculta muzica dlor preferata...Mai tineri, mai in varsta, barbati si femei cantau impreuna cu solistul trupei Taxi...Ne-am strecurat prin multimea dezlantuita spre un loc retras de la bar...Ce oboseala, ce raceala, ce temperatura? Nimic din toate astea nu mai existau...era doar o senzatie de bine...In asteptarea trupei pentru care venisem, am putut observa cu usurinta fericirea si entuziasmul tuturor celor aflati in club...Sub titulatura " Galele Studentesti", show-ul sustinut de Taxi, Phoenix, Timpuri Noi a atras generatii diferite, in diversitatea de ritmuri si sound-uri ...demonstrandu-ne ca muzica este receptaculul vietii...Phoenix au fost de departe geniali, vibrand in sufletele tuturor...acordurile si versurile ce strabat timpurile, pastrand magia muzicii de cea mai buna calitate...Am trecut usor cu vederea peste "toanele si fandoselile" unora din componentii formatiei....si ne-am simtit excelent...Seara s-a incheiat cu trupa "Timpuri Noi" intr-o forma excelenta, ce a electrizat sala...Pentru mine una a fost o revelatie, pentru ca un concert de acum un an sau doi, de la Hard Rock Cafe, nu mai prefigura o noua tentativa de a-i credita cu mai mult decat o trupa bunicica, dar cam atat...De data asta, orele s-au scurs fara a-mi mai cerceta cadranele ceasului...si am pastrat o stare de bine si azi, cand scriu aceste randuri...

Promisiunile odata onorate, mi-au dat si satisfactia unor momente frumoase....in compania celor mai bune prietene...Va pupacesc de va zapacesc!:))...: asta e replica de la Itzi Bitzi (program de radio pentru copii, pentru necunoscatori):P!


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cine sunt eu ?

Trec direct in pilaf, ca parca ciorba nu are sens in acest capitol.


Fiecare dintre noi practica un numar de activitati pe zi: te scoli, manaci, te imbraci, te duci la serviciu, bei o cafea, pleci la munte, mergi la un concert, te duci la club, mergi la restaurant, te duci la film, vezi o piesa de teatru etc. Ce faci in momentul in care devii putin confuz si te intrebi pe tine insuti o serie de intrebari foarte manipulatoare: chiar imi plac aceste lucruri? de ce le fac? am chef sa fac asta? vreau altceva ? de ce nu pot sa iau o decizie ?


Genul asta de momente pe mine personal ma arunca in Matrix, e adevarat ca nu sunt foarte dese, dar si cand se intampla prezinta un deranj destul de mare pentru starea de spirit.


Acum ceva timp (aproximativ doua saptamani) am avut o "deconectare" mare de tot, manifestarea acesteia fiind foarte ciudata: nu imi placea nimic, orice lucru care venea in spectrul meu de activitati, pe care as fi putut sa le fac, il detestam, simteam nevoia de ceva nou, ceva doar pentru mine, ceva venit si facut din propria mea vointa fara sa fie influentat de un factor exterior.

Evident ca dupa, apare refluxul (bai sa imi traiasca mie, ce m-a apucat? ca mie imi place sa .... si acum zici ca sunt nebun) care dupa cum spuneam se manifesta printr-o melancolie abrupta.

Dupa, ca un casetofon blocat te tot intrebi: cine sunt eu ? cine sunt eu ? cine sunt eu ? cine sunt eu?


La un numar considerabil de secunde distanta, am avut revelatia! Da da da ! Am spart misterul!

Raspunsul fiind unul foarte simplu: Eu sunt eu si sunt anumite momente in care am nevoie de timp doar pentru mine! E un fel de egoism necesar, cand te saturi de  lucruri si nu ai chef de nimic, trebuie sa iti dai seama ca ai stat prea mult prin civilizatie si ca trebuie sa iti iei un timp pentru tine, fara telefon, fara laptop, fara aglomeratie.

"EgoTimpul" meu s-a manifestat printr-o sticla de vin rosu, un pachet de tigari foarte bune si o carte veche, cantitatea de serotonina degajata in corpul meu a fost la gramaj maxim.


Morala zilei: Trage aer in piept si ciocneste un pahar in cinstea propriei persoane.



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Metafora...

"Ariciul" ...s-a hotarat sa-si mai inmoaie din tepi...O fi bine, o fi rau...timpul va hotara asta, insa nu va speriati...niciodata nu-i cedeaza pe toti...;)...intepatura lui punand sangele in miscare....:) In fapt, ii regenereaza, lasand sa-i cada sau sa se usuce....tepii ostoiti...Se stie ca, in caz de primejdie,  are nevoie de ridicarea ţepilor si ghemuirea într-un fel de minge, cu capul ascuns în interior, fiind unica lui solutie salvatoare. Altfel, despre animalutul singuratic şi nocturn se spune, din vechime, ca ar fi urzit lumea prin masurare, ce e drept facand destule greseli, deoarece relieful a iesit in cele din urma neuniform si partial accidentat.:)) Se spune, de asemenea, ca e animal sfant, in ciuda greselilor pe care le-a comis. Se crede ca diavolul poate lua chipul oricarei fapturi in afara de oaie, albina si arici. Oaia e blagoslovita, albina e sluga lui Dumnezeu, in vreme ce ariciul ramane sfetnicul Domnului si totodata un erou civilizator. Astazi,  exista si o noua specie, mai prietenoasă şi mai puţin înţepătoare, ce a devenit nouă modă în materie de animale de companie.

Blanduti, draguti si mai putin intepatori...dar tot "arici"...

Si, pentru ca, metafora aceasta mi-a fost sugerata de o foarte buna prietena(A.), am sa-i dedic acest post  arborand un zambet larg in acordurile unei  melodii superbe...si ii multumesc:)




P.S. Piesa lui Michael Buble - "Feeling good"  mi-a fost dezvaluita de unul din comment-urile de pe CeRecomand.ro. Enjoy it!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Intrebarea obsesiva a prietenilor mei...

Ma gandesc de cateva zile cum sa incep sa scriu acest post, subiectul devenind unul iminent, intr-o perioada in care cei din jurul meu cu obstinatie imi pun intrebarea: Cand te mariti? Am obosit sa raspund in fel si chip la intrebarea asta, si ce-i drept, am obosit sa o aud rostita...de cel putin 5 ani incoace(suna a cincinal...ce ai mai facut in ultimii cinci ani?:)))...So, dragii mei, va promit in modul cel mai ferm posibil, ca daca si cand se va intampla acest lucru: il voi face public!!!

Nu sunt si n-am fost, cred, niciodata adepta unei legaturi de acest gen, si nu pentru ca, in ultimul timp, am o meserie, care imi arata mai mult de ce sa nu fac acest pas....Nu! Nu e vorba de faptul ca ma plictisesc repede! Nu e vorba nici macar de faptul ca firea mea independenta ar contrazice o astfel de relatie...pur si simplu a fost NU. Poate e vorba de teama, poate e vorba de spatiu, poate e vorba de infrangerea unui sablon social....n-as putea spune despre ce e vorba...dar, in mod cert, pana acum, am refuzat categoric acest gen de angajament...

Optiunea casatoriei la 20 de ani a constituit panica.
Optiunea casatoriei la 23 ani a constituit incetarea iubirii.
Optiunea casatoriei la 25 ani a constituit amuzament.
Optiunea casatoriei la 26 ani a constituit rana.

De la 26 ani de ani, am incetat sa ma mai aflu in situatii care sa ma poarte invariabil spre un subiect delicat...El: Cand ne casatorim? Eu: Pai nu cred ca prea curand! El: Adica cand? Eu: Nu stiu daca...

Poate e vorba de moment, de prioritati, de persoane...si de multe alte elemente, care au convers in a-mi desfasura pasii in viata, fara sa ma marit pana acum si fara a-mi pune problema ca trebuie sa fac acest lucru.

Inteleg pe toata lumea, care se intreaba: DE CE NU?; ii inteleg pe parinti si pe bunici, care spera sa ma vada la casa mea( desi sunt, fie vb intre noi:))); la prieteni, care parcurg viata si asteapta sa ma alatur lor; la parteneri de afaceri, care ma privesc ca pe o femeie hotarata, autoritara si independenta, ce nu poate, zic ei, sa se simta incorsetata...Eu sper, la randul meu, ca toata lumea din jurul meu sa incerce sa inteleaga...ca un astfel de "pas in viata" tine de 2 persoane; ca nu am sa fac acest pas doar pentru a bifa si asta, si, ca, desi pretentiile mele sunt foarte mici....  pt. ceilalti... sunt foarte mari...si asta ma situeaza, de foarte mult timp, in sfera "oamenilor extrem de pretentiosi"...

Sper ca aceasta mica dezvaluire sa va raspunda la intrebarile obsesive care va framanta....si data viitoare cand ne mai vedem sau ne mai auzim...sa evitati sa reiterati o veche intrebare....Poate va veni ziua cand va voi suna eu si va voi anunta....ca sunt una de-a voastra, ca pana la urma sunt un om la fel de obisnuit ca si voi...:)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

"Canto della Terra"

Sarah Brightman in duet cu Alessandro Safina intr-o interpretare de exceptie!
-Live in Viena-


Enjoy it!



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Angelic si malefic...intr-o singura seara, intr-un singur om...

As putea reitera o idee mai veche, si anume, ca in fiecare din noi exista o parte buna, si o parte rea...As putea continua ...ca experientele sunt in acelasi timp si pozitive si negative, cum iar am mai spus-o, insa n-am sa revin la idei mai vechi, ci am sa descriu o seara de data recenta, ce mi-a dat senzatii contradictorii prin prisma observarii unui om...

A-ti desfata simturile in acordurile angelice ale unei viori blande, a deveni aproape extatic in amplitudinea sunetelor colorate si atent potrivite intr-o armonie muzicala, a simti cum pieptul iti tresare sacadat in ritmuri melodice ce te rup de-o lume materiala si-ti lasa posibilitatea sa intrevezi aura  muzicii de inalta clasa...toate astea pot sa ti se imprime in memoria unei clipe, celebrand partea frumoasa dintr-un om....

A-ti acoperi urechile la intreruperea brusca a unor acorduri muzicale datorita unui mesaj lipsit de substanta; a privi decadenta data de aburii alcoolului ce inca transpar in aer; a fi nevoit sa urmaresti miscarile intortocheate si lascive ale unei suferinte in care unii se afunda, pentru ca nu mai au critica, bravand cu indecenta sub stindardul lipsei motivatiei primordiale....a iubi si a fi iubit....toate astea iti sapa in suflet memoria unei clipe, ce arboreaza prabusirea unui om, ce nu doreste sa se ridice....

Din fericire, totul in viata tine de alegeri si de asumarea consecintelor, nu inainte de a incerca sa inveti din ce ai gresit...Sa te afunzi ciclic intr-o mocirla dezumanizata, sub influenta alcoolului, a drogurilor, a limbajului depravat....nu sunt solutia problemelor sufletesti, ci este clar solutia optima sa te ratezi cu pasi repezi, indepartandu-te simtitor si de unicele borne ale unei supravietuiri minime....Cei din jur pot incerca sa empatizeze, pot incerca sa te sustina, pot incerca sa-ti intinda maini salvatoare, pot sa te iubeasca asa cum esti...dar nu pot face ei ceea ce doar tu poti face pentru tine....Nu pot trai in locul tau, nu pot face alegeri in locul tau, nu pot gasi solutiile benefice tie...ci pot fi pusi in situatia de a te privi cum te afunzi, oricat de rau le pare si oricat de mult le pasa...Ce este condamnabil este faptul ca uneori poti lasa impresia ca iti place sa fi compatimit si iti place sa cazi, singura vocatie fiind dezechilibrul....

Aceasta a fost, din pacate, experienta nefericita, la care am asistat, ....a unui om care cocheteaza cu ratarea...maleficul parand sa-i acopere aura angelica...Eu sper sa ajunga sa citeasca aceste randuri, si pariul lui cu viata sa fie unul castigator...Sper, ca in timp, sa aud de bine, eu una facand pasul in laterala...


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Festivalul "George Enescu"

Am citit pe diverse bloguri(aici, aici si sigur mai sunt si alte site-uri ) indemnul multora de a merge la Festivalul "George Enescu" si, desi, principial, ne spunem in sinea noastra, inainte de eveniment si in timpul acestuia, "da, sigur voi ajunge", evident ca in marea majoritate a cazurilor, ne reamintim dupa ce trece evenimentul, ca  n-am ajuns. 

Probabil ca asa s-ar fi intamplat si anul acesta, daca dintr-o intamplare fericita, n-am fi primit cadou, noi, biroul;)) ( sa mai zica cineva ca avocatura, astazi, nu-ti aduce si satisfactii spirituale)!, invitatii pentru ziua de vineri, 18.09.2009 sa ne delectam urechiusele si creierasii cu Enescu - Suita nr. 2 in Do Major op. 20; Ceaikovski - Concertul pentru vioara si orchestra în Re Major op. 35 si Prokofiev - Suita "Romeo si Julieta" -  in interpretarea Sankt Petersburg Philarmonic Orchestra.

Abia astept sa ma duc si revin cu impresii. Cred ca am nevoie de o atmosfera rupta de ...un cotidian, ce, in ultimul timp, imi consuma nervii.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Caprioare de oras, animale de companie si chinuri fizice

Salut, salut, da da puteti sa incetati cu aplauzele (acum intra un sunet de gat uscat)...bine ma, da, gata, stop aplauze! Merci merci (hai ca mi-am facut introul de printesa).

Sa incepem cu inceputul dragii mosului adica: Caprioarele de oras!
Pentru cei care nu stiu, caprioara de oras = curva, bagaboanta, femeie de moravuri usoare, tarfa, stricata, mizerie, prostituata, lista poate continua dar sunt sigur ca pana acum 99,38% din voi au inteles ideea.


In timp ce faceam niste analize pe net acum o saptamana am dat de o intreaga comunitate legata de prostitutia pe net : siteuri cu curve, siteuri cu baieti care merg la curve si spun cum a fost, siteuri cu foarte multe curve si cu baieti care ..... Ideea e ca singurul lucru care era saritor in ochi pe langa terminatii de genul FO KO OK MF DA RR ( care habar nu am ce inseamna, oamenii sunt destul de tari, au propiul lor dialect, frate am fost la Belissima72Sexy si am facut un FO si dupa un RR, dar, frate, esti nebun femeia face o MMK de am zis ca direct COF) era pretul...n-ai cum ..media era undeva de la 100 de euro pentru o ora.


Mintea mea cel putin vede situatia in felul urmator: daca in acea ora aveam voie sa o bat, sa o pun sa imi aduca mancare sa imi fac si treburile cu ea, eventual sa o pun sa imi si calce camasile, parca era mai justificat dar asa...ma sa moara vespasian (citit in engleza [vespeisan]) 100 de euro pentru o partita de amor ca nu zic f*#$%. Au innebunit "caprioarele", la ele nu e criza?!


Sfatul meu pentru toti baietii care fac reviewuri  mai mai ca niste critici de film..."bois" de 100 de euro scoti minim 3 fete mai "vesele" in oras timp de 2 saptamani si cu singuranta (bine asta daca nu arati ca o amiba sau euglena verde), ajungi in locul cald cu 2 dintre ele (plus ca ai si satisfactia ca nu manca aia seminte si citea libertatea in timp ce tu dadeai din fund ca disperatul).


Animale de companie - si mie imi plac cainii, ba nene dar sunt unii atat de urati, dar atat de urati! incat nu inteleg de ce cineva ar vrea sa mai perpetueze rasa respectiva! Prietene schimba-ti dioptriile in puiutii mei nu vezi cat de nasol si cat de urat e! de ce ai vrea sa ai un Scottish Terrier sau alta ciudatenie a naturii!

P.S. Imi cautam animal pentru momentul in care....( cred ca sunt destul de capabil sa am grija de unul), si, asa am ajuns sa vad unele dintre ororile planetei.


P.S 2 Vreau un d'asta :



Chinuri Fizice

Aici e destul de simpla treaba, de luni, am zis eu ca e cazul sa ma duc la sala sa traiesc sanatos, plus alte chestii din capitolul : e bine sa faci asta, dar doare si nu stiu daca merita!

Momentan, de abia, pot sa imi misc mainile; sunt o febra musculara mergatoare, nu pot sa imi intind bratele si imi este dor de o mancare pe care scrie mare DIN CAUZA MEA O SA FACI CANCER!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Tocul "stiletto"...revine!




Pasiunea pentru pantofii cu toc inalt, cred ca o mostenesc de cel putin trei generatii pe linie materna: mama, bunica si strabunica au inclinat spre un stil distinct de feminitate, la orice varsta...pantofii cu toc "cui".
Indiferent de dimensiunile fizice ale oricarei femei, pantoful cu tocul inalt a acordat o tinuta sexi, arcuind pielea fina ce se intrevedea sau nu sub faldurile vaporoase ale unor tinute lejere, spectaculoase, incitante si/sau oficiale.

Zilele trecute incercand sa gasesc pe net magazine care comercializeaza pantofi cu toc inalt( si f. inalt), am reusit sa gasesc si ce-mi place, insa, spre stupoarea mea, apareau intr-un blog specializat de colectii de rochii de mireasa si accesorii(de unde am si atasat aceste modele)! Cu exceptia unor perechi de pantofi albi, n-am inteles ce cautau acolo restul modelelor?! Ce, numai viitoarele mirese trebuie sa incalte asa ceva?! Hmmm! Evident ca NU! Si, ca sa confirme teoria unui bun prieten, care spunea..."Voi, femeile, cand intrati intr-un magazin, aveti al saselea simt cand e vorba sa alegeti cele mai scumpe produse, fara sa aveti afisat pretul", ete ca si "preturile", si marcile (Dolce&Gabanna, Christian Louboutin, Giuseppe Zanotti, Rupert Sanderson, Celine, Jimmy Choo,  Jerome C. Rousseau, Pura Lopez) i-ar fi confirmat, incaodata, vorbele!
Eu va las sa va delectati, pentru cine are gusturi similare, si mai caut..., asta ca sa-l contrazic macar, in parte!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

"Nothing but the truth"- intre idealism si pragmatism, intre principii si oameni; intre drepturi si putere


"Nothing but the truth"(2008) este povestea unei tinere jurnaliste, care sub povara pastrarii anonimatului sursei informatiilor sale in dauna principiilor securitatii nationale pune, cel putin, sub semnul intrebarii, sistemul de drept care o acuza; principiile deontologiei profesionale; sentimentele materne; familia si nu in ultimul rand mentalitatile.
Este un film care pare sa desfida aparentul idealism al personajului principal, ce-si pierde libertatea, isi pierde familia, ii este alterata integritatea fizica si psihica, toate acestea in sustinerea principiului deontologic "don't reveal the source". De la familia care se vede marginalizata si se destrama; la editorii publicatiei ce urmaresc profitul; la insusi aparatorul ce pare a se inclina in fata presiunii umane; la acuzatorul inversunat pe actul tradarii si pana la decizia judecatoriilor celei mai inalte instante; ai putea spune ca esti in fata unei optiuni gresite din punct de vedere moral si legal al personajului principal. 
Sfarsitul filmului va dezvalui insa ca nu e vorba de niciun fel de idealism, ci de un act clar de pragmatism, ce desi are o rezonanta profund sensibila, ramane un act de curaj si sacrificiu. Enjoy it!
P.S. Mi-au ramas imprimate insa cateva remarci, si anume :
" Oricat de generos, deosebit si bun ai fost in timpul vietii, la inmormantare, totul depinde de vreme"!
" A repurta o victorie, dintr-o grava eroare, e ca si cum ai lua cu asalt Rusia iarna"
" Atunci cand intalnesti un om adevarat, a apara un principiu este egal cu a apara o persoana".

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Zane, spiridusi, basme si alte creaturi ale imaginatiei

Acum sa nu credeti ca o sa abordez un subiect trist sau o poveste care o sa imi faca crocodilul din sufragerie sa planga ca nu e cazul ( tin foarte mult la sentimentele lui).
Ma gandeam sa incep cu vorbe grele, dar pana la urma ce rost are cand problema este atat de simpla, ca sa fac economie de cuvinte am sa spun un singur cuvant : societatea. Nu am nimic cu oamenii care sunt foarte ancorati si care traiesc fiecare moment cu picioarele pe pamant, care isi calculeaza fiecare bol de cereale, care au un plan pe 5 ani pentru cariera sau care considera ca propia placere este o suma de evenimente care nu trebuie exagerate. Pur si simplu multi dintre noi uitam sa visam, uitam sa traim intr-o lume a noastra, uitam ca o gluma porcoasa este amuzanta si nu neaparat: NU POTI SA FACI ASTA (de ce ? PENTRU CA NU E FRUMOS)!
Din pacate cred ca toata deformarea asta se aplica cam in tot ceea ce facem, de la relatiile interumane pana la felul in care privim ziua de maine. Poate ca ar trebui sa ne aducem aminte ca cele mai mari realizari ale omenirii au fost bazate pe vise care la un moment dat pareau imposibile, exemple sunt destule: sa nu uitam de Da Vinci, sa nu uitam de mersul pe luna, sa nu uitam de Harry Potter (este luat ca exemplu de business pornit de la fantezie) sa nu uitam de cladiri imense, sa nu uitam de noi...
Sper ca sa nu se inteleaga ca ar trebui sa ne luam fiecare cate o galeata de LSD sa ne punem pe canapea si sa vorbim cu iepurasul roz care a iesit din televizor cu o punga de pufarine in mana , trebuie doar sa devenim un pic mai umani, un pic mai deschisi, un pic mai optimisti, cand e vorba de realizarile noastre.
Nu trebuie sa traiesti numai in lumea ta ca ai mari sanse sa mori singur jucand table cu tine insuti, dar sincer acum,  poti sa iti iei un concediu cateodata sa te intorci in locul in care nu trebuie sa te gandesti de 1000 de ori inainte sa zici ceva, locul in care prietenii tai sunt doar prieteni (nu aia cu care trebuie sa te porti nu stiu cum si nu aia de la care ai de castigat X lucru daca nu iti scoti capul din curul lor) si in care poti sa te porti exact asa cum vrei tu, ca pana la urma MANUAL DE CUM AR TREBUI SA TE PORTI CAND IESI DIN CASA
avem toti si il studiem inca de cand suntem mici.
Deja acum cum crocodilul vrea la plimbare si nu as vrea sa imi lase vreo surpriza pe covor, din punctul meu de vedere lucrurile sunt simple, traieste viata ca un om matur dar cu suflet de copil visator....Fetelor aveti o punga de pufuleti de la mine pentru ca stiti sa visati si sa fiti zane!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Back...cu "termen"

Am revenit, dupa vacanta, asa cum am promis...nu inainte de a le da posibilitatea celor mai bune prietene sa-si astearna gandurile.....Mai bogata sufleteste, cu bateriile incarcate 150% asa cum ii spuneam unui partener de business, de curand, pregatita de provocari noi si vechi...Vacanta mi-a priit cu adevarat, asa cum se poate vedea din imaginile postate anterior...

Spuneam acum ceva timp, ca sufletul meu pare a fi prins de misterele vremilor de demult, decat de inovatiile vremurilor moderne...Adaptabilitatea si nevoia de a ma depasi ma plaseaza perfect in viata de zi cu zi, insa spiritual provocariile nu vin dintr-un viitor, care abia se ridica la inspiratia celor de demult...Daca observam cu atentie, putem distinge clar ca ceea ce, in trecut, consideram clarviziune, intuitie, inspiratie, astazi, o consideram inteligenta, perspicacitate, abilitate...dar, din pacate/din fericire, ceea ce am mostenit este de departe mai valoros, mai puternic, mai trainic, decat ceea ce azi incercam sa construim...Ciclicitatea vietii ne situeaza la o mare departare de ceea ce acum mii de ani era normalitate...

Intr-o singura privinta excelam azi, in diversitate si in autodistrugere, sunt cele doua aspecte ale vietii care ne reprezinta...

Pana si eu recunosc ca spiritual as fi fost inclinata sa aleg la un moment dat sa ma dedic artei, in general; istoria si literatura fiind pasiuni; insa material si faptic, am ales sa ma dedic unui domeniu pragmatic, convinsa fiind ca realitatea imi cere sa fiu mai mult pe picioarele mele, decat intr-o lume boema...Culmea e ca transcenderea de la lumea spirituala spre lumea materiala s-a realizat exclusiv prin intermediul celor doua pasiuni: istoria si literatura...Am imbratisat cu toata fervoarea unui invatacel o noua lume ce mi se desfasura, fiind convinsa ca e o noua treapta spre ceea ce urma sa devin si... asa a fost...Mi-am dezvoltat latura pragmatica zi cu zi, fortata uneori de imprejurari, abandonand, aparent, intr-un colt, latura spirituala, dintr-o imposibilitate de imbinare a celor doua, la aceeasi intensitate...

Fiecare din noi avem momente, cand sufletul si mintea concureaza intre ele, pentru a ne domina, cand una, cand alta.....Tindem sa lasam loc celei care este mai puternica...si asa ajungem sa facem alegeri, care daca nu sunt si cele mai fericite, fac loc ulterior, traumelor si/sau orgoliilor .... E un parcurs continuu, intre clipe fericite, deceptii, reusite, esecuri, orgolii si rani...Totul insa tinde spre o cunoastere de sine, care usor, usor ti se infatiseaza, indemnandu-te sa nu te mai lasi dominat de nici una din cele doua laturi ale tale; fiecare trebuie sa-si aiba locul ei, prezent in fiecare zi a existentei tale...Daca ai acceptat acest fapt si lasi loc fiecarei parti din tine sa se manifeste, continuu, atunci, in termeni unui concept nou, te bucuri de "inteligenta emotionala"...

Disponibilitatea emotionala, odata regasita, se poate lovi insa, uneori, de mari piedici, care oricat de mult incerci sa le inlaturi, ele se tot ridica...perturbandu-te...oricat de decis ai fi...! Ai momente cand simti ca poti duce mai departe; ai momente cand vrei sa iei pauza sau chiar vrei sa pui capat unei incertitudini continue....Te tin la suprafata sentimentele...si-ti dau forta...fie sa te inhami cu rabdare, fie sa intelegi "neintelesul " in speranta unei viitoare lamuriri...si orele, zilele, lunile trec in defavoarea ta si a "celuilat"...

Timpul poate avea efecte curative sau punitive...dar el curge continuu...Este singurul aspect care nu-l putem controla, insa il putem limita, acceptand in final ca "ceea ce nu e sa fie, nu e", si ca poate e timpul sa mergem mai departe...Trebuie doar sa-ti impui tie insuti...un termen, dupa care sa poti pasi linistit mai departe...stiind ca ai facut tot ceea ce ai considerat ca trebuie facut, calcandu-ti peste principii, orgolii si masti...si ca nu-ti poti reprosa ceva ...in viitor...Nimic nu depinde de o singura persoana cand e vorba de "doi", depinde de amandoi...in contributii diferite, dar permanent schimbabile...Nimic nu merge daca doar unu ofera, si celalalt doar primeste ...balantele trebuie sa se incline cand spre unul cand spre celalalt...varianta egalitatii fiind doar una ideatica...

Asadar, daca premisele vacantei m-au prins intr-o amestecatura de ganduri si sentimente; dupa vacanta, am inteles ca a venit momentul sa-mi fixez bornele disponibilitatii emotionale...si mi-am impus un termen...pana la care "celalalt" sa aiba posibilitatea sa incline balanta...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Nessebur(Bulgaria) ... intre arhaic si modern...sau ... estetica bunului gust al oamenilor simpli!(II)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS