Se afișează postările cu eticheta soarta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta soarta. Afișați toate postările

Coincidenta simpatica:)

Zilele trecute incercand sa intru pe adresa de web a acestui blog, google mi-a rezervat o surpriza frumoasa, nu m-a directionat direct la aceasta adresa, ci mi-a desfasurat in fata ochilor tot ceea ce el arhivase sub titulatura "DMC&Friends" si pe primul loc aparea "DMC&Friends&Family":)
In primul moment am ramas un pic surprinsa, stiind ca n-am schimbat denumirea blogului, desi, o amprenta importanta o are si familia noastra a celor care scriem aici; si totusi, de unde schimbarea...?
Nu era vorba de o greseala, ci de o coincidenta simpatica: era site-ul "DMC&Friends&Family" al unui centru medical din Detroit, USA; coincidenta continuand si sub aspectul specificului : Candva, acum foarte multi ani, cu o siguranta demna de ingenuitatea copilariei, la intrebarea ce voi alege sa profesez in viitor, spuneam : medicina chirurgicala. N-au trecut multi ani, si dintr-o inexplicabila alegere, viitorul profesional l-am statuat intr-o directie diametral opusa: domeniu juridic, ceea ce s-a si concretizat. In timpul primilor ani ai facultatii de drept, mi-a readus in atentie aceasta coincidenta: a ceea ce prefigurezi ideatic ca vei face si a ceea ce in fapt faci: doi colegi meritorii incepusera facultatea de medicina si-si intrerupsesera studiile, pentru a urma cursurile Facultatii de Drept, fara sa existe o explicatie logica, chiar si pentru ei, a alegerii lor finale...Nici in cazul lor, nici in al meu, nu existase o influenta din partea familiei in sensul indreptarii pasilor vietii profesionale spre o directie sau alta...:) Era pur si simplu...ceea ce trebuia sa se intample...
Daca ar fi sa speculez si sa gasesc o similitudine intre cele doua, as putea spune ca pragmatismul si sangele rece le apropie, asa cum influenta emotivitatii dedicata fiecarui caz in parte apropie profesionalismul de umanism intr-o simbioza ce aduce finalitatea: succesul.
Ramane deschisa intrebarea retorica: ce alegem si ce ne este prefigurat in viata?:)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cazul exploratorilor speologi...sau ...Cand Legea si Morala sunt in conflict! CONCLUZII

Spectaculosul caz al "exploratorilor speologi" l-am prezentat intr-un post anterior, si am promis ca voi reveni cu dezbaterea avuta cu prietena mea pe marginea acestui subiect...


Am sa incep cu faptul ca acest caz pare a fi cunoscut unora, asa cum si noua ni s-a parut...Un caz oarecum similar a fost ecranizat, in anul 1993, "Alive", in distributia caruia s-a regasit Ethan Hawke(noroc cu Irina ca si-a adus aminte cine juca in film;)...Filmul a avut la baza o intamplare reala, a unei echipe de sportivi, care sunt nevoiti sa supravietuiasca in munti 72 de zile, dupa ce avusesera un accident de avion....



Ce este similar in cele doua cazuri prezentate, este ideea ca, uneori, o fapta abominabila, precum canibalismul, poate avea ca fundament ratiuni morale.
Ce le detaseaza, principial, insa, este faptul ca in primul caz crima premerge actul de canibalism, iar in al doilea moartea naturala justifica necesitatea actului de canibalism.

De la aceasta "similaritate de situatii" dezbaterea noastra a fost initiata, fiind pe parcurs atrase evident de cazul controversat, ce prezenta cu adevarat provocari interpretative...

Daca asupra problemelor de drept ce suscita interesul oricarui teoretician si/sau practician al dreptului nu voi face aici vreo analiza, decat tangential; asupra aspectelor morale insa va voi dezvalui concluziile la care am ajuns, dupa ore intregi de discutii, cu argumente pro si contra...

In opinia noastra, cei 4 speologi nu se fac vinovati de omor cu intentie si implicit nu pot fi condamnati la pedeapsa capitala, urmand sa fie achitati. Sa fi ajuns noi la o astfel de concluzie, din ratiuni morale, avand in vedere trauma fizica si psihica prin care acestia au trecut? Dar ce ratiuni morale ne-au facut sa justificam crima? Pe mort cine il apara sau cine ii cauta dreptatea?

Fara a imbratisa deloc ideea ca "intotdeauna, mortul e de vina" si acceptand ca informatiile despre acest caz sunt reale, desi ar fi putut suscita o multitudine de intrebari colaterale, amandoua am considerat ca, odata blocati in pestera, fara o perspectiva reala de a fi salvati, si fara suportul material si psihologic al celor de afara, cei 5 speologi s-au desprins definitiv si irevocabil de scara valoriile sociale, fiind nevoiti sa-si gaseasca noi criterii de convietuire si implicit de supravietuire. Asupra acestor noi valori grupul celor 5 au convenit, in unanimitate, manati fiind de un singur tel: supravietuirea. In ce masura instinctul de supravietuire are un izvor pragmatic sau un izvor emotional, nu am ajuns la o concluzie comuna; eu mentinandu-mi parerea ca omul cand este pus in fata unor situatii limita, ce pot aduce atingere integritatii lui fizice si /sau psihice, nu actioneaza emotional, ci pragmatic...singurul scop, cu orice pret, este supravietuirea. Opinia prietenei mele a fost diametral opusa, apreciand ca accesul de emotivitate extrem de ridicat provocat de iminenta unei morti premature il face pe om sa actioneze, in afara limitelor, pentru a se salva...Nu stiu care dintre noi doua are dreptate, sau daca este o problema legata de dominatia emisferelor cerebrale(stanga sau dreapta), insa indiferent care este izvorul din care se naste "instinctul de supravietuire", cei 5 speologi facusera un pact, si anume, unul din ei se va sacrifica pentru ca ceilalti 4 sa supravietuiasca, alegand o metoda aleatorie in a-l desemna pe cel ce va deveni jertfa...

Istoria omenirii ne-a exemplificat in fiecare etapa a sa, ca instinctul de supravietuire a fost motorul evolutiei speciei, iar cei care nu au respectat regulile au sfarsit prin a fi sacrificati, sub presiunea celor multi, pentru a se evita haosul, anarhia si, in final, pentru a se detine controlul.

Din nefericire pentru Whetmore, dezicerea de "noile reguli" intr-o clara pozitie minoritara( 1 la 4) ar fi fost mai mult decat suficient pentru a fi sacrificat, indiferent de stadiul evolutiv, insa, cu toate astea, ramasitele unor valori sociale imanente, i-au determinat pe cei 4 sa-si respecte cuvantul si sa se supuna solutiei fataliste alese: jocul de zaruri..."Alea iacta est"! Zarurile l-au desemnat, de fapt, pe Whetmore "mielul sacrificat" si astfel "destinul lui a fost marcat de soarta" ...In acest context, cei 4 nu au absolut nici o vina pentru ca au supravietuit, prin uciderea acestuia ...

Faptul ca cei 4 s-au intors la vechile valori, implicit aceasta insemnand drepturi si obligatii sociale, nu inseamna ca pot fi judecati si sanctionati pentru fapte ce au exces unei organizari sociale ... Nici fapta, nici norma, nici sanctiunea nu s-au infaptuit in cadrul comunitatii in care s-au intors, si pentru a fi plastici, e ca si cum "o fapta petrecuta in urma cu 300 de ani s-ar judeca si condamna dupa o lege de azi, in conditiile in care atunci nu era considerata infractiune, azi fiind"... situatie pe cat de utopica, pe atat de imorala...

Un caz pe cat de controversat, pe atat de fascinant cool!


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS