Primii fulgi....primul vals cu masina...intr-un superb inceput de iarna!

Hei, si a ajuns si prima ninsoare pe la noi, anul asta, dupa multe rugi catre Doamne Doamne, fie direct, fie prin interpusi ;)...Si cum nu ma asteptam sa vad primii fugi, inainte de Anul Nou, iata cum alaltaieri dimineata,  vad minunea....iuhuhuhuhu....era un strat mic asezat pe asfalt, pomii un pic alb cenusii, masinile invelite de un alb natural....Zambetul de pe fata mea a fost extrem de larg; craiasa zapezilor daduse o raita pasagera...si ma anuntase ca nu a uitat care e anotimpul meu favorit....:D

Entuziasmata de primele semne ale unei ierni veritabile, ma asez la birou sa-mi verific mail-ul si sa vad ce alte noi probleme am de rezolvat, in afara maldaramului de acte care ma asteptau sa le iau in primire...Si uite asa...trece o ora, doua, trei...si imi ridic privirea dinspre ecranul laptopului si privesc pe geam....Stupoare: afara viscolea....! Ei, veselie mare, in primul moment, insa intalnirile stabilite in oras mi-au aparut ca un "flash" in fata ochilor....Imi iau cheile de la masina si ies grabita, fiind intr-o agitatie permanenta de teama de a nu intarzia...prea mult;)...

"Black beauty"( nu personajul cabalin din filmul cu acelasi nume:))), adica masinuta mea,  ma astepta troienita... Uffff, deja partea asta a curatatului de zapada, cu consecinta fireasca a transformarii instantanee intr-un om de zapada, dupa ce te-ai fardat, te-ai aranjat, te-ai parfumat si ai iesit din casa, imi displacea profund....dar, ce sa-i faci, in lipsa de alte solutii imediate...m-am pus pe treaba....

Nu m-am gandit niciun minut, ca ar trebui totusi sa nu plec cu masina (mi-am spus, e zapada doar, iar cauciucurile sunt "all seasons":))), asa ca am iesit frumos din parcare...viteza a intaia, a doua..."frumusica" mai mult statea decat mergea...:)) Hmmm, imi zic, iar am noroc, sa aiba vreo problema, cand imi e lumea mai draga, si cand, evident,.....ma grabescccccc....Nu o bag in seama, asa ca inaintez, o alee, doua...ies in bulevard...si acolo.....liniste maxima....Toata lumea mergea lin; iar un sir infinit de masini se desfasurau in fata mea..."Frumusica" da sa se opreasca...si, apoi, observ cum incepe ...un dans surprinzator...cand spre stanga, cand spre dreapta...Ok, imi zic, ai pana...afurisita ce esti, ca deh, am mai patit-o! Semnalizez, si opresc undeva pe dreapta....pentru ca ochisorii mei sa inspecteze care din cele 4 roti si-au propus sa-mi incurce treburile...in mijlocul zilei...cand sunt in viteza:))...Cobor...si nimic; toate erau in buna forma, asa ca ma urc din nou, pornesc, si mai fac maxim 30 de metri, cand, iar o vad cum incepe sa valseze......Ups, sa vezi ca e polei...imi trece ideea mareata prin capsor.....Ehehehe... deja privirea mea cauta cu disperare un colt de trotuar unde sa o abandonez, ca acest "vals" deja imi dauna grav sanatatii....inima mea sarea la fiecare apropiere de vreun posibil nefericit, pe care as fi putut sa-l articulez...Si, repede, ma luminez:....am vazut coltul de trotuar....!Semnalizez, fac semne disperate ca am o problema cu masina...si o proptesc cu labutele din fata pe trotuar...coborand ca o doamna:))....tinand triumfatoare in maini: geanta, servieta, manusile; si pe fata, esarfa care se inversuna sa nu-mi stea pe langa gat....Sa va mai spun ca mersul meu apasat, de obicei, era o mica copilarie, fata de forta cu care imi infigeam tocurile de 10 cm in gheata de pe carosabil, ca nu cumva sa azvarl toate in sus,  in plin picaj....?:))

Am ajuns intr-un final apoteotic, la birou....uda toata, cu parul zbarlit de viscol si intr-o intarziere deja de 30 minute.....Am sperat in varianta unui taxi, dar mi-am epuizat repede rabdarea...asa ca am trecut la planul B....Ok, ce fac? Actele trebuie semnate de clientii mei si ele, stateau intacte, in servieta.....Sun si spun: Dragii mei, avand in vedere vremea de afara, veti beneficia de asistenta via e-mail si o linie deschisa pe acest numar de telefon, intrucat nici in 5 ore nu am cum sa ajung...

Zis si facut, dupa, inca doua ore, toate problemele se rezolvasera; imi luasem plusul de adrenalina, dupa ce constatasem ca si net-ul se hotararse sa-mi joace feste, asa ca....acum priveam pe geam cum viscolul parea sa se mai linisteasca...Si totusi, cat de frumos era ...si cat de mult iubesc aceasta perioada a anului, cu toate incovenientele acelei zile, ce imi oferise palpitatii serioase, dar si cel mai frumos cadou...zapadaaaa, multa zapadaaaaaa.....:)

Nu ma pot gandi decat ca "It's the most wonderful time of the year"...:)