Back...cu "termen"

Am revenit, dupa vacanta, asa cum am promis...nu inainte de a le da posibilitatea celor mai bune prietene sa-si astearna gandurile.....Mai bogata sufleteste, cu bateriile incarcate 150% asa cum ii spuneam unui partener de business, de curand, pregatita de provocari noi si vechi...Vacanta mi-a priit cu adevarat, asa cum se poate vedea din imaginile postate anterior...

Spuneam acum ceva timp, ca sufletul meu pare a fi prins de misterele vremilor de demult, decat de inovatiile vremurilor moderne...Adaptabilitatea si nevoia de a ma depasi ma plaseaza perfect in viata de zi cu zi, insa spiritual provocariile nu vin dintr-un viitor, care abia se ridica la inspiratia celor de demult...Daca observam cu atentie, putem distinge clar ca ceea ce, in trecut, consideram clarviziune, intuitie, inspiratie, astazi, o consideram inteligenta, perspicacitate, abilitate...dar, din pacate/din fericire, ceea ce am mostenit este de departe mai valoros, mai puternic, mai trainic, decat ceea ce azi incercam sa construim...Ciclicitatea vietii ne situeaza la o mare departare de ceea ce acum mii de ani era normalitate...

Intr-o singura privinta excelam azi, in diversitate si in autodistrugere, sunt cele doua aspecte ale vietii care ne reprezinta...

Pana si eu recunosc ca spiritual as fi fost inclinata sa aleg la un moment dat sa ma dedic artei, in general; istoria si literatura fiind pasiuni; insa material si faptic, am ales sa ma dedic unui domeniu pragmatic, convinsa fiind ca realitatea imi cere sa fiu mai mult pe picioarele mele, decat intr-o lume boema...Culmea e ca transcenderea de la lumea spirituala spre lumea materiala s-a realizat exclusiv prin intermediul celor doua pasiuni: istoria si literatura...Am imbratisat cu toata fervoarea unui invatacel o noua lume ce mi se desfasura, fiind convinsa ca e o noua treapta spre ceea ce urma sa devin si... asa a fost...Mi-am dezvoltat latura pragmatica zi cu zi, fortata uneori de imprejurari, abandonand, aparent, intr-un colt, latura spirituala, dintr-o imposibilitate de imbinare a celor doua, la aceeasi intensitate...

Fiecare din noi avem momente, cand sufletul si mintea concureaza intre ele, pentru a ne domina, cand una, cand alta.....Tindem sa lasam loc celei care este mai puternica...si asa ajungem sa facem alegeri, care daca nu sunt si cele mai fericite, fac loc ulterior, traumelor si/sau orgoliilor .... E un parcurs continuu, intre clipe fericite, deceptii, reusite, esecuri, orgolii si rani...Totul insa tinde spre o cunoastere de sine, care usor, usor ti se infatiseaza, indemnandu-te sa nu te mai lasi dominat de nici una din cele doua laturi ale tale; fiecare trebuie sa-si aiba locul ei, prezent in fiecare zi a existentei tale...Daca ai acceptat acest fapt si lasi loc fiecarei parti din tine sa se manifeste, continuu, atunci, in termeni unui concept nou, te bucuri de "inteligenta emotionala"...

Disponibilitatea emotionala, odata regasita, se poate lovi insa, uneori, de mari piedici, care oricat de mult incerci sa le inlaturi, ele se tot ridica...perturbandu-te...oricat de decis ai fi...! Ai momente cand simti ca poti duce mai departe; ai momente cand vrei sa iei pauza sau chiar vrei sa pui capat unei incertitudini continue....Te tin la suprafata sentimentele...si-ti dau forta...fie sa te inhami cu rabdare, fie sa intelegi "neintelesul " in speranta unei viitoare lamuriri...si orele, zilele, lunile trec in defavoarea ta si a "celuilat"...

Timpul poate avea efecte curative sau punitive...dar el curge continuu...Este singurul aspect care nu-l putem controla, insa il putem limita, acceptand in final ca "ceea ce nu e sa fie, nu e", si ca poate e timpul sa mergem mai departe...Trebuie doar sa-ti impui tie insuti...un termen, dupa care sa poti pasi linistit mai departe...stiind ca ai facut tot ceea ce ai considerat ca trebuie facut, calcandu-ti peste principii, orgolii si masti...si ca nu-ti poti reprosa ceva ...in viitor...Nimic nu depinde de o singura persoana cand e vorba de "doi", depinde de amandoi...in contributii diferite, dar permanent schimbabile...Nimic nu merge daca doar unu ofera, si celalalt doar primeste ...balantele trebuie sa se incline cand spre unul cand spre celalalt...varianta egalitatii fiind doar una ideatica...

Asadar, daca premisele vacantei m-au prins intr-o amestecatura de ganduri si sentimente; dupa vacanta, am inteles ca a venit momentul sa-mi fixez bornele disponibilitatii emotionale...si mi-am impus un termen...pana la care "celalalt" sa aiba posibilitatea sa incline balanta...