Atractii...

Atractiile sunt ceea ce ne apropie unii de altii, ne leaga sau ne dezleaga, ne bucura si ne sperie ... dar cel mai important sunt imprevizibile...Predictibilitatea unei emotii, a unei intamplari, a ceea ce urmeaza sa traim, ne lasa posibilitatea sa ne anticipam gesturile, faptele, trairile si sa stim.......Cunoasterea este cu ceea ce ne mandrim,  luptam, aparam, castigam...dar ce se intampla cand toate astea nu ne ajuta? Rational, traim pentru a cunoaste cat mai mult si pentru a ne lasa amprenta existentei intr-un mod cat mai evident. Emotional, traim din ce in ce mai atenti, grijulii,  intr-un mod cat mai "safely"...uitand ce inseamna emotia pura, plina de candoare, pasiune, bucurie...din teama de a nu fi raniti....Jonglam cu emotiile noastre, zi de zi....Ce se intampla, insa cand ...neprevazutul iti releva ca tot ceea ce stii nu te ajuta cu nimic; ca tot ceea faci te tradeaza; ca si tu poti deveni pentru o clipa atat de neajutorat...incat sa iti simti vulnerabilitatea cum razbate din toti porii...

Atractiile pot sa se manifeste intr-o secunda ... printr-o privire, gest, vorba...sau printr-o sinestezie...Simptomatic ne simtim atrasi cu toata forta catre celalalt...parasind standarde, etichete, sabloane, principii si uneori chiar preferinte...Exista o lege a atractiei care ne descopera pe noi din noi si pe ceilalti din multime...Devenim ca doi magneti, care se atrag indiferent ce se interpune in calea lor....Este cel mai intens sentiment posibil...chiar daca dureaza, uneori, foarte putin...Chimia dintre cei doi este atat de puternica incat rupe orice bariera...devine atemporala....Senzationalitatea unei astfel de trairi il face pe celalalt sa devina universul tau, in jurul caruia ai dori sa gravitezi, dar care te tine captiv si de cele mai multe ori inert...suma trairilor paralizandu-te....intr-o venerare a clipelor de fericire maxima....care nu vrei sa se termine....Este extaz in forma cea mai pura....

Devine extrem de complicat, cand atractiile se mentin si devenim neputinciosi in dauna unor precepte sociale, ... atunci cand rationalul nu are forta sa se lupte cu ceea ce simti...Ce faci, dupa ce lupta cu tine crezi ca ai castigat-o....mintindu-te... si trecand peste ceea ce cerebral stii ca nu trebuie sa faci....E o interogatie permanenta....care-ti revine....: Cand te-ai mintit? Atunci cand ai ales ce e bine sa faci....sau cand ai ales ceea ce simti sa faci? Nimic din ceea ce traim nu se poate incadra categoric in alb sau negru...asa ca daca ai incercat ambele situatii si raspunsul nu-l gasesti....lasa ca ceea ce e mai puternic sa se manifeste....incercand macar sa rotunjesti colturile abrupte ce pot rani pe cei din afara...Nu exista reteta, nu exista leac...exista doar viata...asa cum e ea...Nu putem fi indestructibili, cum nu putem fi vulnerabili...absolut...Viata o traiesti asa cum e ea...nu neaparat cum ti-o faci sau cum iti este data...totul ajunge la un moment dat intr-un malaxor de simturi...si ceea ce rezulta...ne contureaza existenta....Daca din toate astea ...castigator iese rationalul, mare atentie, ca e doar o lupta castigata si nu razboiul, va veni vremea cand emotionalul isi va repurta propriile victorii...

Asta inseamna sa traiesti....pana la urma...sa gresesti si sa inveti din greseli....:)