Back...cu ZAMBET :)

Am lipsit ceva timp, si vorba lui Foka mai bine ca n-ai scris nimic in perioada asta, ca, doamne fereste, isi mai taia vreunul venele....:))...Sunt perioade in care ai impresia ca toate corabiile ti se ineaca, usor, usor....Dar n-am sa scriu despre asta, ca tocmai am fost avertizata...;) Ideea e ca in astfel de momente nu ai chef pur si simplu de nimic; simti ca ceea ce ai putea exprima nu ajuta pe nimeni, din contra intristeaza...N-avem nevoie de problemele noastre, dapa-i de ale celorlalti...asa ca m-am decis sa las totul deoparte...si sa zambesc, asa cum o fac de fiecare data, cand ma satur de greutatea acumulata....Functioneaza...aproape mereu; ce-i drept uneori...impulsul launtric de "mai bine" intarzie...Dar, cum folclorul imi reaminteste ca "nimic nu ti se da, din ceea ce nu poti duce", imi spun in sinea mea "Zoe, fii barbata!"...si decid ca si azi ....ca voi avea o zi frumoasa...!

Am remarcat ca simt permanent nevoia sa zambesc, sa rad, sa ma bucur de cele mai mici lucruri, sa am impreajma prieteni adevarati, care nu ma ridica pe un piedestal si nu ma coboara dupa cateva secunde, pentru o presupusa si inexistenta greseala; prieteni fata de care pot sa ma exprim fara teama de a-i deranja ca le spun sau ca fac si bune si rele; sa imi iubesc parintii; sa-mi astern un sarut pe fruntea brazdata de ani a bunicii; sa simt cum soarele imi lumineaza fatza; sa gresesc pentru a invata ceva din acea greseala; sa ma simt deasupra tuturor grijilor, supararilor, problemelor...mele si ale altora....

Imi place viata asa cum e ea, chiar daca pretentiile mele sunt mult mai inalte....Puterea de a o face mai buna, mai plina si mai intensa nu sta decat in mine, asa ca eu cu mine suntem intr-o continua disputa doar pentru a putea merge mai departe...trecutul ramanand in urma, prezentul si viitorul fiind singurele mele provocari...

Iubesc : profunzimea rosului sangeriu si misterul negrului absolut; aroma unei tigari bune; savoarea unui vin vechi; faldurile vaporoase ale unei rochii din satin; maiestria arcuirii unui toc inalt; stralucirea unei bijuterii vetuste; masculinitatea unui parfum; forta si regularitatea formelor unei masini; imbratisarea stransa a parintilor; increderea atitudinala a unui barbat; atingerea tremuranda a maini persoanei iubite; pasiunea sarutului care te poarta in sfera senzorialului intr-o miime de secunda; ochisorii galesi si umezi ai unui catelus; curiozitatea descoperirilor unor noi tari, orase, monumente, oameni, culturi; fascinatia ramasa dupa parcurgerea filelor unei carti; subtilitatea unui dialog; sinceritatea unui monolog; fericirea data de acordurile muzicale; nevoia continua de a dobora noi obstacole si de a ma redescoperi;  brainstorming-ul de dupa provocarea data de inteligenta celuilalt; naivitatea si profunzimea intrebarilor copiilor; vulnerabilitatea in fata unor emotii puternice, chiar daca aparent ea nu transpare; iubesc tot ceea ce ma inconjoara si imi bucura sufletul si-mi stimuleaza intelectul ....iubesc viata!

Va invit si pe voi, ca, din cand in cand, sa faceti un exercitiu din a va reaminti ce iubiti mai mult; ce va defineste si ce va face sa zambiti...si va asigur ca acea zi vi se va parea extrem de frumoasa...problemele si grijile ....risipindu-se...lasand sa va rasara pe fata UN ZAMBET!