DMC & friends (Parts of Us)

Spuneam acum ceva timp ca se pare ca mi-am propus sa vizitez toata tara asta, zonal, in periplurile mele profesionale, si iata ca a venit si randul Ardealului: Sfantu Gheorghe, Alba Iulia si acum, Targu Mures.

Pot spune cu mana pe inima ca o "poveste" arhicunoscuta  e cazuta deja in desuetudine: In Targu Mures nu se vorbeste doar ungureste; nu se uita nimeni urat la tine ca le vorbesti in limba romana; oamenii sunt draguti si serviabili...Ba mai mult, in incercarea mea de a pronuta denumirea unei strazi cu nume maghiar, am remarcat nervozitatea soferului de taxi, roman ce-i drept, ce-mi spunea rastit: "No, nu e nevoie sa repetati, ca eu is roman"...:))

Pensiunea "Helvetia" , pe care am ales-o ca gazda a destinatiei mele, este situata in zona centrala a orasului, vis-a-vis de Politia orasului Tirgu Mures(hihihihihihihi, am cautat-o mult, se pare) si foarte aproape de Tribunalul Mures, la circa 100 de metri, din spusele gazdei intelegand ca deseori avocatii din alte orase se cazeaza acolo. Foarte dragut loc, oameni extrem de primitori, insa cu greu gasesti ceva de mancare, dupa 10 seara...:(

Tribunalul Mures nu e una din cladirile impozante ale orasului, dar alura sa ponderoasa imprima macar greutatea disputelor ce se poarta in spatele usilor sale. Din fericire, putini oameni par sa se judece pe aceste meleaguri, discrepanta fiind orice comparatie cu forfota din instantele din Bucuresti, acolo unde avocati, justitiabili, grefieri, judecatori si jandarmi sunt intr-o continua agitatie. Respectul intre profesionisti ai dreptului este o obisnuinta, niciun judecator si niciun avocat nu par sa-si dispute suprematia, existand condescendenta de o parte si de alta. Nu am sa neg ca aparitia unui avocat din Bucuresti nu isca ceva rumoare prin  randurile obisnuitilor salilor de judecata, dar nimic nu este deranjant si nici partinitor.

Intr-o goana matinala in vederea platii unei taxe de timbru ( apropo, se poate achita la 50 de metri de Tribunal, pe str. Bolyai nr.3), am trecut razant si pe langa alte edificii, Liceul "Bolyai", Primaria orasului Targu Mures, pierzand din fata ochilor multe altele , dar cu promisiunea facuta mie, ca peste doua luni, cand revin, sa pot parcurge cateva strazi macar din centrul acestui frumos orasel transilvanean.

Ca si prima impresie, oamenii sunt mult mai calmi; mai atenti la ceea ce este important in viata lor; mai patrunsi de sentimentul apartenentei lor, dincolo de cuvinte spuse la nervi, atunci cand vine vorba de familie; mai constienti de avantajele unui discurs teoretic, argumentat,  fie el si contrar lor, dincolo de o realitate faptica, de care se agata disperati, in imposibilitate de a demonstra ca au dreptate... Orgoliile inflamate pot deveni un generator al timpului pierdut, al banilor risipiti si, in final, a unei dreptati amar gustata de cel care va si castiga, pierzand in acelasi timp, un nepot, o matusa, un unchi, etc....  Acest ultim aspect excede profesiei mele,  fiind doar in postura de a asculta si de a privi din toate unghiurile,  pentru a gasi cea mai buna aparare a celui pe care il reprezint... Disputele morale nu se transeaza in instanta, ci in sufletele fiecaruia dintre participanti sau nu, dar in mod clar sunt cele care declanseaza cele mai multe diferende...

Inca sunt in dubii, daca sa definesc anumite experiente ca fericite sau nefericite....si totusi cred ca am trecut de perioada stupefactiei; azi, aproape ca nimic nu ma mai surprinde....insa constat, ca in doza forte, experientele urate ma enerveaza....

Experientele de viata pot fi nefericite atunci cand iti lasa un profund gust amar, chiar daca doar pentru moment...Partea pozitiva a lor este faptul ca ajungi sa-i cunosti pe protagonistii "scenei dramatice", le citesti usor gandurile, le anticipezi miscarile si ii vezi asa cum sunt de fapt....meschini, goi, perversi, complexati ...intr-un cuvant: minusculi...

Acum mult timp reflectam la un sfat dat de un prieten, si anume: ai grija, sunt persoane carora daca le intinzi o mana de ajutor, si continui sa-i sprijini, ti vei castiga drept dusmani, garantat! Ma gandeam atunci ce vrea sa spuna; mi se parea un non-sens...Exemplele insa au urmat, si au confirmat teoria bunului meu prieten...El si-a continuat discursul subliniind faptul ca sunt oameni care marcati de invidie si complexe primesc "ajutorul" ca pe o palma, indiferent ca ei sunt cei care il solicita, cu disperare...Asadar, a conchis amicul meu, ai grija pe cine alegi sa ajuti si nu persevera in asta...Evident ca, din ratiuni diverse, alegi sau te mai lasi convins, sa mai pui si interesul altuia mai sus decat trebuie...

Aceasta este introducerea unei urate intamplari, de data recenta, care desi imi confirma o parere formata in timp, ma face sa analizez, cel putin pe viitor, disponibilitatea de a ma lasa influentata de ratiuni emotionale, atunci cand vine vorba de latura profesionala...Nu o fac prea des, dar om sunt, si mai am si scapari...

A incerca sa ajuti pe cineva prin a-l invata primii pasi in ceea ce presupune o viitoare profesie; a alege sa-i prezinti optiunile pe care le are, cu sinceritate; a incerca sa-l ordonezi si sa-i explici ca profesionalismul este ceea ce se cere de la el; a-i demonstra ca minciuna si linguselile nu-i garanteaza reusita; a-i reteza orice urma de tupeu si obraznicie, doar printr-o privire sau cateva vorbe acide, pe o tonalitate ridicata; a-l face sa inteleaga ca iesirile si glumele din timpul liber nu echivaleaza cu trecerea cu vederea a greselilor de la servici; a-l face sa inteleaga ca aspectele fizice nu reprezinta deloc un atu, daca tinta ta nu e sa ajungi in patul cuiva, pentru a repurta o victorie de moment si o pierdere pe termen lung; si a-i intipari clar ca reusita in profesie inseamna cunostiinte si studiu ...iti pot atrage reale "dusmanii", daca fundamentul moral al celui caruia te adresezi este diametral opus tie...

Toate acestea pot face din tine, cel care esti de pe pozitia celui care inveti pe altul , un adevarat "tiran", incarcand nervos, pana la refuz, pe asa-zisul"invatacel"...Toate bune si frumoase, insa , poate va intrebati cum de ...acest "invatacel" nu a evadat? A facut-o! ...dar, cu multa intarziere, sperand ca macar una din tacticile adoptate, ii vor aduce o "recunoastere a meritelor" si daca se poate o "dependenta" fie ea cat de mica, pentru a putea sa-si negocieze...propriile conditii...Cand absolut nimic nu i-a iesit, in final, a plecat, refuland prin acuze si minciuni, nesustinute oral, face-to-face, ci sub pavaza discursului online, ce-l facea curajos...

Pana la urma , binele fiecaruia dintre noi il intelegem intr-un mod subiectiv, si in functie de asta, alegem sa facem un pas inainte, inapoi sau in lateral...Atunci cand drumul ales in continuare nu-l poti parcurge, fara a mai arunca cu niste noroi pe acolo pe unde ai trecut, inseamna ca esti limitat...

Este extrem de important sa lasi un loc de buna-ziua, atunci cand te desparti de un om, fie el si coleg, pentru ca timpul iti poate demostra rapid, cat poti pierde pentru ca nu ai facut-o...