De la Vaya Con Dios ...la Phoenix... in plina raceala!

Doua seri in acorduri muzicale, sub presiunea intensa a unei raceli serioase, care-si face mendrele...Niciunul din cele doua concerte nu erau programate, insa promisiunile odata facute, trebuie si onorate...:) Asa ca m-am impartit, in prima seara, la Sala Palatului, a doua seara, in Silver Church ...Muzica a fost si va ramane mereu o pasiune, indiferent de gen, de vremuri si de oameni...Spuneam acum ceva vreme ca am sarit de la un gen muzical la altul de-a lungul timpului fiind atrasa de tot ceea ce ma ajuta sa exteriorizez ceea ce simt...bucurie, tristete, fericire, melancolie, dragoste, lacrimi...Muzica imi este companionul de nadejde...

Intr-o prima seara geroasa a acestui sfarsit de an, m-am dus la concertul sustinut de Vaya con Dios la Sala Palatului...Starea de rau era la apogeu, si dorinta de a ma adaposti intr-un loc calduros, mi-a transmis semne de somnolenta, cu primi pasi facuti in incinta salii...Mmmm, ma si vedeam cum trageam intens de pleoape....dar, surpriza, locurile erau nicimaimult nicimaiputin decat la loja oficiala...Auch:((...Cum as putea eu sa ma mai scurg pe scaun cu reflectoarele in ochii...?! N-am asteptat prea mult si pe scena au aparut : vedeta impreuna cu o trupa de instrumentisti remarcabili..Fie vorba intre noi, ei au facut tot show-ul, vocea distinsei doamne parand sa se piarda din ce in ce mai mult...N-a fost una din seriile ei reusite, nu a interactionat cu publicul prea mult, nu a interpretat piese noi...insa muzica ne inducea o stare de bine...N-am fost niciodata extaziata de prestatiile Vayei con Dios, dar recunosc ca doua sau trei melodii mi-au placut, ceea ce fiecare din noi cunoastem despre ea:..."Nah, nah, nah" , "Puerto Rico", "What's a woman"...Stupoarea a fost cand am realizat ca ascultam si "cover-uri", desi venisem la concertul unei trupe consacrate cu repertoriul propriu....Ei asta nu e chiar de dorit, si cred eu ca ar trebui sanctionat de catre publicul mult prea respectuos...Oricum linistea din sala imi aducea aminte de una din seriile de la festivalul "George Enescu", care se desfasurase aici cu cateva saptamani in urma...doar ca acum linistea nu-si avea rostul...Deja ma uitam la ceas, sperand ca voi pleca repede si ca rabdarea nu-mi va fi pusa prea mult la incercare...iar gandurile mi-au fost ascultate....Dupa o ora si jumatate si-au incheiat concertul, iesind din sala, la fel de linistiti cum intrasera, insotiti parca de mai multe aplauze...Nici un ritm, nici o sclipire, nici un castig....o muzica buna, dar plata...; o seara banala....Si totusi...au revenit pe scena....pentru inca doua melodii...Ei, pentru maxim 10 minute, am simtit ca a meritat sa vin..."Schimbarea la fata" avusese loc in culise, pentru ca pe scena au (re)intrat altii.:..profesionistii au inlaturat amatorismul cu care fusesem serviti pana atunci...La ultimele doua melodii au ridicat sala in picioare, au deschis sufletele si glasurile tuturor, ne-au dezmortit trupurile tintuite de scaune...si au fost recompensati cu aplauze furibunde...Si totusi, acesta sa fie profesionalismul unei trupe de succes....o farama de extaz...?! Gustul nu a fost unul placut, desi am parasit sala in euforia data de acordurile finale ale unui contrabas, a unui pian, a unei viori si a unor tobe geniale...Artistii ar trebui sa stie ca publicul simte ...cand ei canta pentru a trai...si cand traiesc pentru a canta...!Apropo, o sala de spectacol nu este chiar varianta optima pentru un concert al unei formatii de muzica pop!!!

A doua seara, parca mai putin friguroasa, dar mult mai obositoare, a inceput cu o goana cu masina prin Bucuresti, intr-o aglomeratie de nedescris si cu atentionarea vizuala a ledului...Nu mai e benzina! Ok, ne oprim sa punem benzina, dar unde?...ca in nebunia din oras era imposbil sa intorci...asa ca o manevra riscanta m-a readusi in centru, acolo unde tineam minte ca ar putea exista o benzinarie apropiata...Eram deja in intarziere, ar fi fost culmea sa mai fac si "pana prostului" fix pe dealul de la Academia Militara...!:)) Nici macar blonda nu eram, ca sa am o scuza, asa ca...."daca e bal, bal sa fie"....:))...Am ajuns intr-un final apoteotic, acasa, sa ma dezechipez si sa fug repede la concertul lui Phoenix......Ehehe, dar, raceala dragutza mi-a reamintit ca e atenta la fiecare schimbare de aer....de la rece la cald....ups.!...m-ar fi rapus imediat ! Incaodata nu puteam sa zic "ma bag in pat, iau doctorii si altadata concert", pentru ca o alta promisiune trebuia onorata...Asa ca am plecat spre Silver Church, mai mult din inertie.... Am fost intampinate la intrarea in club de o multime de oameni, care se calcau in picioare, in dorinta de a asculta muzica dlor preferata...Mai tineri, mai in varsta, barbati si femei cantau impreuna cu solistul trupei Taxi...Ne-am strecurat prin multimea dezlantuita spre un loc retras de la bar...Ce oboseala, ce raceala, ce temperatura? Nimic din toate astea nu mai existau...era doar o senzatie de bine...In asteptarea trupei pentru care venisem, am putut observa cu usurinta fericirea si entuziasmul tuturor celor aflati in club...Sub titulatura " Galele Studentesti", show-ul sustinut de Taxi, Phoenix, Timpuri Noi a atras generatii diferite, in diversitatea de ritmuri si sound-uri ...demonstrandu-ne ca muzica este receptaculul vietii...Phoenix au fost de departe geniali, vibrand in sufletele tuturor...acordurile si versurile ce strabat timpurile, pastrand magia muzicii de cea mai buna calitate...Am trecut usor cu vederea peste "toanele si fandoselile" unora din componentii formatiei....si ne-am simtit excelent...Seara s-a incheiat cu trupa "Timpuri Noi" intr-o forma excelenta, ce a electrizat sala...Pentru mine una a fost o revelatie, pentru ca un concert de acum un an sau doi, de la Hard Rock Cafe, nu mai prefigura o noua tentativa de a-i credita cu mai mult decat o trupa bunicica, dar cam atat...De data asta, orele s-au scurs fara a-mi mai cerceta cadranele ceasului...si am pastrat o stare de bine si azi, cand scriu aceste randuri...

Promisiunile odata onorate, mi-au dat si satisfactia unor momente frumoase....in compania celor mai bune prietene...Va pupacesc de va zapacesc!:))...: asta e replica de la Itzi Bitzi (program de radio pentru copii, pentru necunoscatori):P!