Sanatatea fizica isi cere, uneori, drepturile...sau...Premisele....acestui blog. IV.

A existat in cursul anului trecut o fraza care m-a amuzat copios, desi, clar smulsa din acest context, se poate considera un leitmotiv al modului cum am inteles sa-mi administrez propria stare de sanatate...Aceasta fraza : ...."Pentru ca vreau si pentru ca pot".......am auzit-o in circumstante hilare, ce-i drept, dar care la momentul cand scriu aceste randuri....sublinieaza modul, cel mai clar, cum am inteles, mereu, sa tratez propria mea sanatate...din pacate, in dauna altor aspecte ...

Trebuie sa recunosc ca am avut intotdeauna o curiozitate maxima in ceea ce priveste propria-mi persoana...."Studiul de caz" a inceput inca de timpuriu....ce simt, cum sunt, cum reactionez, cum interactionez, etc...Metoda care a dat intotdeauna rezultate...in a primi raspunsuri ...a fost "impingerea propriilor limite"...si descoperirea altora....intr-o continua cursa spre ... altceva nou...fara sa ma gandesc ca mai trebuie sa acord si....relas....pentru a merge mai departe....

Premisa initiala a constat intr-o descoperire facuta de timpuriu, pe care am inteles-o mai tarziu...si anume ca, in cazul meu, cel putin, puterea psihicului, a mintii in general....imi poate controla sanatatea fizica...Copil fiind nu am inteles ca forta cu care ma opun ideii ca as putea fi bolnava, ca as putea sa stau in pat sau sa ma duc la doctor, poate face miracole...si asta s-a intamplat decel putin doua ori....si numai atunci cand teama si revolta mea a atins cote maxime....

Oricum ar fi, plecand de la aceasta premisa...cu trecerea timpului....am inceput sa fac propriile mele descoperiri.....Totdeauna cei din jurul meu s-au intrebat de unde atata energie, de unde atata optimism, de unde atata forta....si, am incercat sa le explic, ca toate astea dintr-o reala cunoastere de sine... Forta cu care ii induci psihicului ca trebuie sa realizezi anumite lucruri, ca esti capabil "sa muti munti" in atingerea scopurilor propuse iti da un elan de neinteles pentru marea majoritate...Daca tu insuti esti constient ca este nevoie de sacrificii si ca esti capabil de ele, atunci nimic nu-ti poate sta in cale, nici macar ...teama....care se transforma, in astfel de circumstante, in curaj si in atitudine ...

Poate e de necrezut, dar, bolnava n-am fost mai niciodata; odata la 2-3 ani, o raceala foarte puternica, si in ultimul timp, momente de epuizare fizica...Anul trecut cred ca a fost prima oara cand am simtit ca e nevoie de mai multa relaxare, ca trebuie sa ajung sa ma impac cu ideea ca trebuie sa mai las "motoroasele sa se odihneasca"....destul de greu de realizat si destul de greu de administrat astfel de momente...A fost nevoie de multe momente de reflectie, care mi-au adus in prim-plan o problema, pe care mereu am ascuns-o in sinea mea, pentru ca nu era ceva cu care sa ma impac....Nu credeam ca "un moment de pauza" este ceea ce am nevoie; simteam ca inca "pot si vreau" sa merg mai departe...

Semnale de alarma, razlete, am mai avut; iar anul asta am inceput sa imi pun reale semne de intrebare...de ce nu ma pot relaxa; de ce creierasul meu este in continua miscare; de ce tind mereu sa ajung intr-un punct maxim de epuizare, pentru a ceda... De ce aceste intrebari, dintr-odata? Pentru ca am inteles ca a venit momentul "sa-mi acord un timp de liniste, de calm, de odihna" pentru a putea sa-mi iau un avant mai puternic...

Asadar am inteles ca a venit momentul de "relaxare", dar nu l-am pus si in practica...motiv pentru care "fizicul" a dat primele semne de "relaxare"....si a fost foarte explicit...."down"....vreau sa ma odihnesc, chiar daca tu tot amani acest moment.....Ai transmis deja informatia ca te vei relaxa, dar nu o faci....asa ca am eu grija de asta....si ieri, de fapt, de alaltaieri.....mi-a demonstrat cum e ....sa preia controlul.....Mi-a transmis o durere infernala de cap....si un refuz de a mai dori in apropriere: televizor, computer, telefon, muzica, lumina, carti, mancare....singurul panaceu fiind....somnul....Ete, cum am dormit eu, cu pauze mici, ce-i drept, 24 ore...
In final, oricat de puternic ai fi psihic, fizicul isi mai cere drepturile..."