Postări
Spuneam, in primul post, ca...premisele "jurnalului online"...s-au intrevazut prin publicarea lor pe net, de la inceputul anului si pana in luna martie, in diverse momente, cand fie de bucurie, fie de tristete, fie de reflectie, am simtit nevoia sa ma exprim si ...altfel. Le voi posta , incepand de azi, pentru ca ma reprezinta si au venit din suflet....
"ARYA...un ghemotoc negru
Sfarsitul anului 2008 si inceputului noului an....mi-a intarit unul din principiile de viata "never say never": ...Arya, in varianta initiala "Negrutz"! Nu va ganditi decat la o vietate tare "razboinica", desi numele nu are nici o legatura cu "Ares"...mai tarziu constatand ca inseamna "spirit liber"...
Un ghemotoc negru, de 5 luni, imi zburda prin casa, de cand am acceptat sa o gazduiesc pentru cateva zile, pana i se intorc stapani...
Sa spun ca nu am agreat "niciodata" pisicile...decat pe cele de "talie mare"?...Era un adevar pana nu demult...
Din dorinta de a face o mare surpriza, am complotat impreuna cu sor-mea si am cautat o pisicuta neagra...de rasa! Am fost extrem de eficiente, si, intr-o zi... am gasit-o; am cumparat-o si ne-a fost livrata....ceea ce s-a dorit a fi de "rasa Bombay" si s-a dovedit a fi "pisica neagra de padure"(hihihihihihihihi)...Pana aici, nimic special, gandindu-ma ca am facut un gest frumos...si ca n-am sa fiu nevoita sa ma imprietenesc cu ea...doar , cel mult , cand o sa merg in vizita...
Ei, si a venit ziua, cand, in peisaj, a aparut "Arya"... au urmat vizite dese, in care noi doua "socializam"...mai niste mangaieri, mai vreo 2-3 zgarieturi, pana am zis ca, gata, ne-am imprietenit....hihihihihihihi...asa ca, din tot sufletul, am zis...da, poate sta cu mine cateva zile, cat sunteti plecati...Ei, si de aici incepe...istorioara...
Mi-a fost "livrata" pentru a doua oara...dar de data asta permanent...si la domiciliu, cu intregul ei "trusou"....insotit de explicatii: ce mananca, unde doarme, ai grija cu... si sa nu ne-o pierzi!
Va inchipuiti cat de bulversata am fost, cand, primul gest pe care l-a facut Arya...a fost sa inspecteze intreaga casa, neiertand globurile din brad...sau cataratul pe biblioteca...
In prima seara "n-a socializat" cu mine absolut deloc, decat a venit si s-a culcat la capul meu....atenta la fiecare miscare pe care o fac...Nesansa ei a fost ca am citit toata noaptea si ea mititica a motait, in speranta ca n-am sa o deranjez, privind-o, ca sa fie nevoita sa deschida ochii...
Dimineata a fost de-a dreptul miraculoasa: o blanita pe fata si un piciorus de-al ei pe umar ...mi-a dat trezirea la fix, cat sa mai ajung la timp, la o intalnire programata dis-de-dimineatza, si care putea fi compromisa de somnul meu adanc de doar 2 ore...M-a lasat sa o mangai un pic si am fugit....M-am intors relativ repede, ca deh, aveam o "mica responsabilitate"...De atunci si pana azi cand scriu aceste randuri...au fost o adevarata distractie:... mi-a aruncat tot nisipul in baie; s-a ascuns in toate locurile posibile si imposibile; a alergat cu o viteza uimitoare, derapand pe parchet si aterizand in canapea; a topait in doua labute, pret de multe secunde, intr-o echilibristica demna de invidiat...doar, doar, mai apuca sa ma mai zgarie un pic.;..ne-am jucat; am ascultat muzica; m-a asistat atenta cand ma aranjam sa ies in oras; m-a marait cand nu mai vroia sa o "chinui" ; nu m-a bagat in seama, daca nu avea chef si am adormit, impreuna, cap linga cap....
Singurul lucru, care l-am reusit, a fost sa-i explic, cu tonul ridicat, ca "sus pe masa, nu are voie" si culmea a inteles....chiar daca cu miorlaituri si cu gherute prinse de piciorul mesei....totusi, nu a calcat "teritoriul"....
Dupa 4 zile nu pot decat sa spun ...ca mi-a mentinut zambetul pe fata, in tot acest timp; m-a facut sa rad si sa si plang, de durere, cu fiecare gheruta prinsa adanc in piele....Aaaaaaaa, am incercat sa ma joc cu ea, incercand sa-mi protejez mainile, dar nici nu m-a bagat in seama, asa ca, daca pretul "jocului" insemna cateva zgarieturi, mi-am asumat riscul. si sunt brazdata serios...de "atentiile ei" ....hihihihihihihihihihihi
Maine vor veni sa o ia, iar eu stau si ma intreb: cum am putut spune ca "niciodata" nu o sa-mi iau alt animalut decat ...un caine...Imi mentin pasiunea pentru caini, dar ... micuta Arya mi-a demonstrat ca acel "niciodata" nu e valabil...nici de data asta...
Acum doarme, iar eu, ma uit cu tot dragul din lume spre ea, intrebandu-ma...maine, oare, cine ma va mai face sa zambesc...? Simplu si complicat raspuns, dar ....inca, ma bucur de ziua de azi..."
"ARYA...un ghemotoc negru
Sfarsitul anului 2008 si inceputului noului an....mi-a intarit unul din principiile de viata "never say never": ...Arya, in varianta initiala "Negrutz"! Nu va ganditi decat la o vietate tare "razboinica", desi numele nu are nici o legatura cu "Ares"...mai tarziu constatand ca inseamna "spirit liber"...
Un ghemotoc negru, de 5 luni, imi zburda prin casa, de cand am acceptat sa o gazduiesc pentru cateva zile, pana i se intorc stapani...
Sa spun ca nu am agreat "niciodata" pisicile...decat pe cele de "talie mare"?...Era un adevar pana nu demult...
Din dorinta de a face o mare surpriza, am complotat impreuna cu sor-mea si am cautat o pisicuta neagra...de rasa! Am fost extrem de eficiente, si, intr-o zi... am gasit-o; am cumparat-o si ne-a fost livrata....ceea ce s-a dorit a fi de "rasa Bombay" si s-a dovedit a fi "pisica neagra de padure"(hihihihihihihihi)...Pana aici, nimic special, gandindu-ma ca am facut un gest frumos...si ca n-am sa fiu nevoita sa ma imprietenesc cu ea...doar , cel mult , cand o sa merg in vizita...
Ei, si a venit ziua, cand, in peisaj, a aparut "Arya"... au urmat vizite dese, in care noi doua "socializam"...mai niste mangaieri, mai vreo 2-3 zgarieturi, pana am zis ca, gata, ne-am imprietenit....hihihihihihihi...asa ca, din tot sufletul, am zis...da, poate sta cu mine cateva zile, cat sunteti plecati...Ei, si de aici incepe...istorioara...
Mi-a fost "livrata" pentru a doua oara...dar de data asta permanent...si la domiciliu, cu intregul ei "trusou"....insotit de explicatii: ce mananca, unde doarme, ai grija cu... si sa nu ne-o pierzi!
Va inchipuiti cat de bulversata am fost, cand, primul gest pe care l-a facut Arya...a fost sa inspecteze intreaga casa, neiertand globurile din brad...sau cataratul pe biblioteca...
In prima seara "n-a socializat" cu mine absolut deloc, decat a venit si s-a culcat la capul meu....atenta la fiecare miscare pe care o fac...Nesansa ei a fost ca am citit toata noaptea si ea mititica a motait, in speranta ca n-am sa o deranjez, privind-o, ca sa fie nevoita sa deschida ochii...
Dimineata a fost de-a dreptul miraculoasa: o blanita pe fata si un piciorus de-al ei pe umar ...mi-a dat trezirea la fix, cat sa mai ajung la timp, la o intalnire programata dis-de-dimineatza, si care putea fi compromisa de somnul meu adanc de doar 2 ore...M-a lasat sa o mangai un pic si am fugit....M-am intors relativ repede, ca deh, aveam o "mica responsabilitate"...De atunci si pana azi cand scriu aceste randuri...au fost o adevarata distractie:... mi-a aruncat tot nisipul in baie; s-a ascuns in toate locurile posibile si imposibile; a alergat cu o viteza uimitoare, derapand pe parchet si aterizand in canapea; a topait in doua labute, pret de multe secunde, intr-o echilibristica demna de invidiat...doar, doar, mai apuca sa ma mai zgarie un pic.;..ne-am jucat; am ascultat muzica; m-a asistat atenta cand ma aranjam sa ies in oras; m-a marait cand nu mai vroia sa o "chinui" ; nu m-a bagat in seama, daca nu avea chef si am adormit, impreuna, cap linga cap....
Singurul lucru, care l-am reusit, a fost sa-i explic, cu tonul ridicat, ca "sus pe masa, nu are voie" si culmea a inteles....chiar daca cu miorlaituri si cu gherute prinse de piciorul mesei....totusi, nu a calcat "teritoriul"....
Dupa 4 zile nu pot decat sa spun ...ca mi-a mentinut zambetul pe fata, in tot acest timp; m-a facut sa rad si sa si plang, de durere, cu fiecare gheruta prinsa adanc in piele....Aaaaaaaa, am incercat sa ma joc cu ea, incercand sa-mi protejez mainile, dar nici nu m-a bagat in seama, asa ca, daca pretul "jocului" insemna cateva zgarieturi, mi-am asumat riscul. si sunt brazdata serios...de "atentiile ei" ....hihihihihihihihihihihi
Maine vor veni sa o ia, iar eu stau si ma intreb: cum am putut spune ca "niciodata" nu o sa-mi iau alt animalut decat ...un caine...Imi mentin pasiunea pentru caini, dar ... micuta Arya mi-a demonstrat ca acel "niciodata" nu e valabil...nici de data asta...
Acum doarme, iar eu, ma uit cu tot dragul din lume spre ea, intrebandu-ma...maine, oare, cine ma va mai face sa zambesc...? Simplu si complicat raspuns, dar ....inca, ma bucur de ziua de azi...
"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu