Postări
O tema grea, perceputa cu nuante de alb si negru, initial; continuand spre un gri real...
Ideea de "compromis" a fost palpata in primele lecturi, ale unei copilarii avide de cunoastere, intr-o sete fulminanta de "nou"...Dintr-o perspectiva a impartirii categorice intre bine si rau, la acea vreme, .....notiunea de "compromis" era privita ca un "malum"... Istoria, literatura, tiparele sociale...iti inoculau, de timpuriu, ca cel care face compromisuri este un damnat, neexistand vreo distinctie si neexplicand existenta unui adjectiv permanent langa substantiv..."compromis necesar" ; "compromis minim si/sau major"...
Intiparirea ideei ca ai putea avea posibilitatea sa alegi in viata, sa te incadrezi, exclusiv, pe unul din cele doua paliere, paralele si antonimice, impingea ideea de "compromis" clar catre sfera intunecata a existentei unui om...
Odata cu primele experiente de viata, cu dezvoltarea personalitatii si cu perceptiile complexe asupra a ceea ce te inconjoara...intrevezi subconstient ..., initial, si apoi constient....ca nimic nu este alb sau negru absolut; bine sau rau pur; adevarat sau fals perpetuu....iar "compromisul" pare a fi uneori...."la liaison"...
"Tiparul" imprimat in subconstient, te indeamna sa faci, extrem de devreme, alegeri in viata, alegeri ce duc la decizii, ale caror consecinte nu ai cum sa le prefigurezi decat ideatic...Optiunea de a te incadra spre palierul alb....este aplaudata si sustinuta de parinti, de societate...totul parand sa conlucreze, aparent, spre reusita in viata; real, insa, spre un "safe box" utopic..., de care te vei agata, din pacate, mereu...
Exista insa si posibilitatea, ca destul de devreme, sa constientizezi ca una este ceea ce se doreste de la tine, si alta este ceea ce doresti tu de la tine si de la ceilalti...Pastrezi "tiparul" dar explorezi ceea ce depaseste marginile lui...Cresti, te dezvolti spiritual, devii matur ....si limitele "tiparului" se transforma in "principii", care usor, usor...sunt incalcate de alte "principii" intr-o evolutie fireasca a personalitatii tale...
E complicat sa-i faci sa inteleaga pe cei care te inconjoara, ca, spre exemplu, ideea de "justitie" nu se confunda cu "dreptatea", "etica" "religia", si nu neaparat, din considerente ideologice, ci pentru ca.....si aici...."compromisul" ar trebui sa fie "cheia" intelegerii noastre...
Atata vreme cat reusesti sa mentii "compromisul" la limitele "tiparului" ca pe o poarta spre exterior, vei putea sa explorezi absolut tot ceea ce e dincolo, fara teama de a nu te mai putea intoarce...De altfel, asa iti poti trai viata frumos, putand-o defini ca pe "o suma de compromisuri necesare si minore", doar ceea ce excede putand sa te transforme intr-un "damnat"...
Ideea de "compromis" a fost palpata in primele lecturi, ale unei copilarii avide de cunoastere, intr-o sete fulminanta de "nou"...Dintr-o perspectiva a impartirii categorice intre bine si rau, la acea vreme, .....notiunea de "compromis" era privita ca un "malum"... Istoria, literatura, tiparele sociale...iti inoculau, de timpuriu, ca cel care face compromisuri este un damnat, neexistand vreo distinctie si neexplicand existenta unui adjectiv permanent langa substantiv..."compromis necesar" ; "compromis minim si/sau major"...
Intiparirea ideei ca ai putea avea posibilitatea sa alegi in viata, sa te incadrezi, exclusiv, pe unul din cele doua paliere, paralele si antonimice, impingea ideea de "compromis" clar catre sfera intunecata a existentei unui om...
Odata cu primele experiente de viata, cu dezvoltarea personalitatii si cu perceptiile complexe asupra a ceea ce te inconjoara...intrevezi subconstient ..., initial, si apoi constient....ca nimic nu este alb sau negru absolut; bine sau rau pur; adevarat sau fals perpetuu....iar "compromisul" pare a fi uneori...."la liaison"...
"Tiparul" imprimat in subconstient, te indeamna sa faci, extrem de devreme, alegeri in viata, alegeri ce duc la decizii, ale caror consecinte nu ai cum sa le prefigurezi decat ideatic...Optiunea de a te incadra spre palierul alb....este aplaudata si sustinuta de parinti, de societate...totul parand sa conlucreze, aparent, spre reusita in viata; real, insa, spre un "safe box" utopic..., de care te vei agata, din pacate, mereu...
Exista insa si posibilitatea, ca destul de devreme, sa constientizezi ca una este ceea ce se doreste de la tine, si alta este ceea ce doresti tu de la tine si de la ceilalti...Pastrezi "tiparul" dar explorezi ceea ce depaseste marginile lui...Cresti, te dezvolti spiritual, devii matur ....si limitele "tiparului" se transforma in "principii", care usor, usor...sunt incalcate de alte "principii" intr-o evolutie fireasca a personalitatii tale...
E complicat sa-i faci sa inteleaga pe cei care te inconjoara, ca, spre exemplu, ideea de "justitie" nu se confunda cu "dreptatea", "etica" "religia", si nu neaparat, din considerente ideologice, ci pentru ca.....si aici...."compromisul" ar trebui sa fie "cheia" intelegerii noastre...
Atata vreme cat reusesti sa mentii "compromisul" la limitele "tiparului" ca pe o poarta spre exterior, vei putea sa explorezi absolut tot ceea ce e dincolo, fara teama de a nu te mai putea intoarce...De altfel, asa iti poti trai viata frumos, putand-o defini ca pe "o suma de compromisuri necesare si minore", doar ceea ce excede putand sa te transforme intr-un "damnat"...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu