Monolog...

Stiai doar...nu inteleg de ce-ai vrut sa crezi ca poate fi si altfel.?!...Ca joci corect sau incorect...cand lipseste dramul acela...oricum s-ar numi el...prezumptivele vise se naruie instantaneu...Si oridecatori iti spui...ca a juca corect...te face mai bun, mai implinit, mai cald, mai uman....vine cu o viteza de bumerang...reversul...

Nu-mi mai spune ca sunt atat de aroganta, nu-mi mai reprosa glacialitatea...ca asta ma tine safe...!!!Aproape ca abandonasem...si iata...ca ai reaparut...intr-o licarire pe un drum batatorit...ademenindu-ma sa cred ...De ce?

Am obosit sa privesc in sufletul fiecaruia si sa vad partea buna; oricat de mult se vrea a fi ascunsa...Am obosit sa am intuitii si sa-mi placa cuvintele ce le infirma...Am obosit sa inteleg si sa privesc spre ranile altora...sperand ca asa imi voi vindeca propriile mele rani...Pur si simplu, am obosit...

Sa nu te aud ca plangi; sa nu te aud ca suferi; sa nu te aud ca te consumi!!! M-ai auzit....?!
Nu vreau sa te aud...decat atunci cand...afurisita, capricioasa si nestatornica...asa cum pari, vei ridica vocea pentru a-mi dovedi ca exista cineva care sa priveasca spre partea buna a sufletului; sa inteleaga ranile si sa vrea sa vada dincolo de aparente...Pana atunci sa taci...pur si simplu...,pentru ca am obosit...!!!

Si poate doar atunci...am sa cred ca dezvaluirea sufletului catre un alt suflet dezgolit... merita...si chiar si atunci va trebui sa astepti....ceva mai mult...

Pana atunci...sssssshhhhtttt....no comment...!