Postări
Pasesti, uneori mai lin, alteori mai apasat, incercand sa-ti reglezi ritmicitatea miscarilor, chiar daca stii ca vei intalni si gropi ascunse si mogaldete inopinante, insa simti ca fermitatea pasului asterne o urma unica....Ai trecut pe acolo si amprenta trecerii tale ramane...Calea ce-o urmezi are o destinatie precisa, insa cea mai dificila parte a drumului abia urmeaza...Te indrepti spre zona "nisipurilor miscatoare"...acolo unde nu stii daca un pas ferm va afecta o pojghita firava...sau daca pasii plapanzi si rari, ce te intarzie, nu vor avea acelasi final...sa cazi pentru a te ridica mai puternic....
Ai tendinta de a-ti lua avant si a sari peste..., dar e timpul sa nu mai sari, daca vrei sa nu te mai ascunzi ... de tine insati... E timpul sa accepti ca trebuie sa-ti controlezi nerabdarea, asa cum ai invatat sa-ti controlezi impulsivitatea....Tot tu esti, insa mai matur...Nu te schimbi cu nimic, te completezi...Te redescoperi! Daca parcursul "nisipurilor miscatoare" se dovedeste a fi reusit...atunci poti disfruta momentul,...daca nu, vei mai avea de intampinat si altele....Pentru ca stii ca nimic din ce nu ai reusit odata, nu ti se va asterne lin a doua oara!..Menirea ta este sa reusesti pentru a te simti implinit...Daca aceste "nisipuri miscatoare" te-au ingenuncheat, pe urmatoarele sigur le vei parcurge fara gres, ca va fi a doua, sau a treia....incercare ! Important este ca-ti doresti cu ardoare!
Nu ai voie sa te afunzi, nu ai voie sa te temi, nu ai voie sa repeti la infinit saltul peste...Vine momentul cand fie reusesti, fie mergi mai departe...E greu sa parcurgi toti pasi, e greu sa te vezi ingenuncheat, e greu sa mergi mai departe....dar uneori e absolut necesar! Si cel mai greu este sa stii ca pana atunci ai reusit mereu ....dar de data asta e diferit... e sensibil, e fragil si e frumos...Iti poti permite sa pierzi sau esti indeajuns de puternic sa castigi? Poate da, poate nu...dar poti resimti, deja, adierea unui sentiment unic...prin toti porii.
Oricum ar fi ... merita ca ai incercat...sa-ti gasesti fericirea, asa cum, categoric, merita sa incerci ...in continuare...daca nu ai gasit-o inca!
Ai tendinta de a-ti lua avant si a sari peste..., dar e timpul sa nu mai sari, daca vrei sa nu te mai ascunzi ... de tine insati... E timpul sa accepti ca trebuie sa-ti controlezi nerabdarea, asa cum ai invatat sa-ti controlezi impulsivitatea....Tot tu esti, insa mai matur...Nu te schimbi cu nimic, te completezi...Te redescoperi! Daca parcursul "nisipurilor miscatoare" se dovedeste a fi reusit...atunci poti disfruta momentul,...daca nu, vei mai avea de intampinat si altele....Pentru ca stii ca nimic din ce nu ai reusit odata, nu ti se va asterne lin a doua oara!..Menirea ta este sa reusesti pentru a te simti implinit...Daca aceste "nisipuri miscatoare" te-au ingenuncheat, pe urmatoarele sigur le vei parcurge fara gres, ca va fi a doua, sau a treia....incercare ! Important este ca-ti doresti cu ardoare!
Nu ai voie sa te afunzi, nu ai voie sa te temi, nu ai voie sa repeti la infinit saltul peste...Vine momentul cand fie reusesti, fie mergi mai departe...E greu sa parcurgi toti pasi, e greu sa te vezi ingenuncheat, e greu sa mergi mai departe....dar uneori e absolut necesar! Si cel mai greu este sa stii ca pana atunci ai reusit mereu ....dar de data asta e diferit... e sensibil, e fragil si e frumos...Iti poti permite sa pierzi sau esti indeajuns de puternic sa castigi? Poate da, poate nu...dar poti resimti, deja, adierea unui sentiment unic...prin toti porii.
Oricum ar fi ... merita ca ai incercat...sa-ti gasesti fericirea, asa cum, categoric, merita sa incerci ...in continuare...daca nu ai gasit-o inca!
1 comentarii:
Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
William Bennett
Fericirea este un parfum pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără să ajungă şi pe tine.
Ralph Waldo Emerson
Marchizul de Sade
Fericirea este un ideal, este opera imaginaţiei.
Marchizul de Sade
Fericirea : multi zic ca este "ceva greu de definit" si apoi te iau cu e ca si cand ai intreba "ce este viata ?". Pe unii din noi nu ne mai satisfac astfel de raspunsuri :). Altii zic ca este o anumita stare de exaltare pe care omul o simte foarte rar in viata si pe durate foarte mici. O opinie care acum ma face sa zambesc este "intr-o viata, suma duratelor momentelor cand un om este fericit este de aproximativ 3 secunde". Trist. Nu vrem sa credem asta. Vrem sa credem ca putem fi fericiti. Vrem sa credem. Iata primul pas. Cu alte cuvinte este alegerea noastra. Cred ca nu sunt multi cei care cred ca suntem o unealta in mana "sortzii". Noi, oamenii, avem capacitatea de a decide, de a cunoaste si de a gandi. Si, din fericire, ne place sa folosim aceste instrumente. Eu afirm ca fericirea este un mod de viata. Este o trasatura definitorie a unei existente in care, chiar daca cateodata esti plictisit sau trist, sau alte stari care vin in contradictie cu ideea generala de fericire, stii mereu cum sa te intorci la un echilibru, la o stare de buna, de... fericire. Este utilizarea inteligenta a acestor instrumente pe care le avem la indemana. Oricum, fericirea exista, dureaza mai mult de 3 secunde :), iar modul "fercit" de viata exista, a fost experimentat ;) si nu e asa mare filosifie de capul lui cum s-a facut, se face si se va mai face probabil. Lucrurile sunt simple, si, pe cat de simple pe atat de frumoase. Si numai placerea oamenilor de a complica lucrurile simple ii indeparteaza de la retzeta fericirii.
Te ivnvit pe blogul meu http://cati1977.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu