Bucuria neasteptata a "copilului nimanui"...

Deschizi usa si privirile iti sunt oprite de un castel de jucarii si maimutoi, mai mari si mai mici, colorati, veseli ....toti etalati pe terminatiile unor arcade maronii ce destind liniile drepte ale dormitorului: catelusi, trolii, pisicutze, papusi, ursuleti, reni, iepurasi ... Fiecare din ei isi au povestea si numele lor...tronand in pozitii lejere, pastrand impresia ca lumea de basm din gandurile copilariei ramane prezenta...

Copilul din noi se bucura ca inca exista un coltisor de vis...insa, un gand strapunge aroma unei clipe...oare cati copii nu au posibilitatea sa viseze, sa se bucure de miscariile caraghioase si zambetul larg, atent creionat, ... ale unor companioni de plus...Saracia, neputinta, tristetea, din pacate, sunt prezente in viata multor copii, dar cel mai tragic se resimte in cazul "copiilor nimanui"....cei carora iubirea parintilor le va lipsi intotdeauna, purtand, in sufletele lor, stigmatul ...abandonului ...

Amintirile unei copilarii pline de jucarii, sofisticate si diversificate, oferite cu drag de parinti, de Craciun, Paste, Iepuras, zi onomastice si zile de nastere, si cu ocazia unor...plecari in strainatate...sunt adanc impregnate in sufletul tau...ca si cum ieri a fost...Inchizi ochii si retraiesti bucuria clipelor cand deschideai cadourile....si te minunai....

"Copii nimanui" ...aproape ca nu cunosc aceste clipe...cu atat mai mult cu cat sunt adapostiti ...in locasuri, pierdute pe stradute laturalnice la periferia unui cartier marginas...Nici macar nu se pot bucura de bunavointa sistemului institutionalizat, care obliga pe oricine doreste sa faca cadouri acestor fiinte napastuite...sa obtina intai o multitudine de aprobari...Te pierzi in formalitati, sub ochisorii tristi ai lor, care iscodesc...dupa o raza de lumina sufleteasca...Doar ingerasii sunt cei care par sa le citeasca dorintele, coborandu-si aura spre ei...oferindu-le speranta...unei zile mai bune...

Cum oare poti evita astfel de piedici? Si raspunsul vine salvator... Lacasul Domnului poate sa le ofere celor in nevoie materiala...aceste mici bucurii...Daca intalnesti si o tanara inimoasa, ce nu vede nici o problema in a depozita aceste mici daruri, pentru a le darui micutilor, atunci te poti simti impacat...

Oricat de atasat ai fi de fiecare simbol material al copilariei, cel spiritual pastrandu-l in sertarasul ermetic al sufetului tau, nimic nu poate fi egalat cu privirea unui "ingeras" care invata sa zambeasca cu fiecare jucarie primita...Merita sa incercam mai des...