A fi indragostit....

Nu exista un inceput...Pur si simplu, simptomatic, ... esti diferit...Te simti diferit; c and fericit, cand nefericit....cand energic, cand apatic....cand visator, cand pragmatic...Privesti cu ochii mintii, ca ceilalti nu te ajuta....si intelegi...e El...Poate, initial, l-ai placut sau l-ai antipatizat....dar, usor, usor...simti ca, in apropierea lui, nu poti nici respira; cuvintele fie se opresc la granita buzelor, fie sunt schiopatande si stereotipe; iti simti pulsul zvagnind si simti ca totul te tradeaza, insa doar zambetul de pe chip este cel ce transpare...Si dintr-odata ti-e teama...de ceea ce simti...

Fericirea de o clipa vine odata cu un zambet dedicat, cu o atingere firava, cu o vorba adresata, al carei inteles de cele mai multe ori...se pierde...intr-un amalgam de simturi si vorbe reprimate...Nu poti, fir'ar sa fie,...sa spui prea multe...Devii dintr-odata rational......si, aparent , esti stapan pe tine...dar se pierde "momentul"...Esti nervos si agitat, te infuri pe tine, te infurii pe celalalt...si simti ca trebuie sa o iei la fuga...undeva unde sa poti striga...sunt indragostit!

Agonia vine si ea, treptat,....cand nu-l vezi, nu-l auzi, nu-l simti...cand ti se face dor...Cand gandurile devin crude si insensibile, cand rationalul se lupta cu reflexele incandescendente ale inimii, incercand sa construiasca un zid in aparare...Ai mai suferit din dragoste...si "zidul" a fost singurul care ti-a fost de ajutor...in cele mai cumplite clipe...A stavilit lacrimi, a inventat raspunsuri la intrebari retorice; a construit noi vise si a prefigurat noi iubiri...Ti-a fost prietenul launtric, care te-a ajutat sa treci peste...Cu el te lupti, insa, cand simti ca te-ai indragostit...Asa se face, ca vrei dintr-odata raspunsuri certe; nu mai ai rabdare...orice ar fi, iti doresti sa scapi...sa nu te mai chinui...Fugi de raceala sufletului singur spre candoarea inimii indragostite...si tinzi sa aluneci....spre ceea ce ai lasat in urma ta...Lupta cu tine insuti este ceea ce te chinuie...Nimic nu este cert, sigur si pentru totdeauna; o stii si cu toate astea, vrei ca pentru moment sa stii mai multe...Iti doresti sa poti sa mai urci o treapta...refuzand sa accepti ca "timpul tau" nu este si timpul real..

A te indragosti nu depinde neaparat de cealalta persoana...Sunt energii, sunt senzatii, ce pot sa-ti farmece propriile simturi, fara urma de motivatii, de logica...Poate fi "un coup de foudre" si atat... sau "love of your life"...nu stii, si in asta consta frumusetea...

Atunci cand pragmatismul nu te mai ajuta, esti eminamente indragostit...Doar timpul iti va arata daca ceea ce simti este real si reciproc...insa urme firave ale "sentimentelor ranite"....te pregatesc si pentru ce este mai rau...

Chiar daca, puritatea si naivitatea primei iubirii sunt pierdute in timp si adanc impregnate intr-un colt al inimii; ceea ce simti mai tarziu este cu mult mai intens....trebuie doar sa-ti lasi deschis sufletul si sa-ti asumi riscul ca vei putea sa si pierzi...Ai pierdut puritatea, ai castigat maturitatea; ai eliminat naivitatea, ai dobandit experienta...

Sa fii indragostit este ceea ce-ti doresti sa simti mereu...e un dram de fericire...ce ne-a fost dat pentru a ne bucura de viata... Ma bucura si ma chinuie...ca sunt indragostita!