Postări
Inca sunt in dubii, daca sa definesc anumite experiente ca fericite sau nefericite....si totusi cred ca am trecut de perioada stupefactiei; azi, aproape ca nimic nu ma mai surprinde....insa constat, ca in doza forte, experientele urate ma enerveaza....
Experientele de viata pot fi nefericite atunci cand iti lasa un profund gust amar, chiar daca doar pentru moment...Partea pozitiva a lor este faptul ca ajungi sa-i cunosti pe protagonistii "scenei dramatice", le citesti usor gandurile, le anticipezi miscarile si ii vezi asa cum sunt de fapt....meschini, goi, perversi, complexati ...intr-un cuvant: minusculi...
Acum mult timp reflectam la un sfat dat de un prieten, si anume: ai grija, sunt persoane carora daca le intinzi o mana de ajutor, si continui sa-i sprijini, ti vei castiga drept dusmani, garantat! Ma gandeam atunci ce vrea sa spuna; mi se parea un non-sens...Exemplele insa au urmat, si au confirmat teoria bunului meu prieten...El si-a continuat discursul subliniind faptul ca sunt oameni care marcati de invidie si complexe primesc "ajutorul" ca pe o palma, indiferent ca ei sunt cei care il solicita, cu disperare...Asadar, a conchis amicul meu, ai grija pe cine alegi sa ajuti si nu persevera in asta...Evident ca, din ratiuni diverse, alegi sau te mai lasi convins, sa mai pui si interesul altuia mai sus decat trebuie...
Aceasta este introducerea unei urate intamplari, de data recenta, care desi imi confirma o parere formata in timp, ma face sa analizez, cel putin pe viitor, disponibilitatea de a ma lasa influentata de ratiuni emotionale, atunci cand vine vorba de latura profesionala...Nu o fac prea des, dar om sunt, si mai am si scapari...
A incerca sa ajuti pe cineva prin a-l invata primii pasi in ceea ce presupune o viitoare profesie; a alege sa-i prezinti optiunile pe care le are, cu sinceritate; a incerca sa-l ordonezi si sa-i explici ca profesionalismul este ceea ce se cere de la el; a-i demonstra ca minciuna si linguselile nu-i garanteaza reusita; a-i reteza orice urma de tupeu si obraznicie, doar printr-o privire sau cateva vorbe acide, pe o tonalitate ridicata; a-l face sa inteleaga ca iesirile si glumele din timpul liber nu echivaleaza cu trecerea cu vederea a greselilor de la servici; a-l face sa inteleaga ca aspectele fizice nu reprezinta deloc un atu, daca tinta ta nu e sa ajungi in patul cuiva, pentru a repurta o victorie de moment si o pierdere pe termen lung; si a-i intipari clar ca reusita in profesie inseamna cunostiinte si studiu ...iti pot atrage reale "dusmanii", daca fundamentul moral al celui caruia te adresezi este diametral opus tie...
Toate acestea pot face din tine, cel care esti de pe pozitia celui care inveti pe altul , un adevarat "tiran", incarcand nervos, pana la refuz, pe asa-zisul"invatacel"...Toate bune si frumoase, insa , poate va intrebati cum de ...acest "invatacel" nu a evadat? A facut-o! ...dar, cu multa intarziere, sperand ca macar una din tacticile adoptate, ii vor aduce o "recunoastere a meritelor" si daca se poate o "dependenta" fie ea cat de mica, pentru a putea sa-si negocieze...propriile conditii...Cand absolut nimic nu i-a iesit, in final, a plecat, refuland prin acuze si minciuni, nesustinute oral, face-to-face, ci sub pavaza discursului online, ce-l facea curajos...
Pana la urma , binele fiecaruia dintre noi il intelegem intr-un mod subiectiv, si in functie de asta, alegem sa facem un pas inainte, inapoi sau in lateral...Atunci cand drumul ales in continuare nu-l poti parcurge, fara a mai arunca cu niste noroi pe acolo pe unde ai trecut, inseamna ca esti limitat...
Este extrem de important sa lasi un loc de buna-ziua, atunci cand te desparti de un om, fie el si coleg, pentru ca timpul iti poate demostra rapid, cat poti pierde pentru ca nu ai facut-o...
Experientele de viata pot fi nefericite atunci cand iti lasa un profund gust amar, chiar daca doar pentru moment...Partea pozitiva a lor este faptul ca ajungi sa-i cunosti pe protagonistii "scenei dramatice", le citesti usor gandurile, le anticipezi miscarile si ii vezi asa cum sunt de fapt....meschini, goi, perversi, complexati ...intr-un cuvant: minusculi...
Acum mult timp reflectam la un sfat dat de un prieten, si anume: ai grija, sunt persoane carora daca le intinzi o mana de ajutor, si continui sa-i sprijini, ti vei castiga drept dusmani, garantat! Ma gandeam atunci ce vrea sa spuna; mi se parea un non-sens...Exemplele insa au urmat, si au confirmat teoria bunului meu prieten...El si-a continuat discursul subliniind faptul ca sunt oameni care marcati de invidie si complexe primesc "ajutorul" ca pe o palma, indiferent ca ei sunt cei care il solicita, cu disperare...Asadar, a conchis amicul meu, ai grija pe cine alegi sa ajuti si nu persevera in asta...Evident ca, din ratiuni diverse, alegi sau te mai lasi convins, sa mai pui si interesul altuia mai sus decat trebuie...
Aceasta este introducerea unei urate intamplari, de data recenta, care desi imi confirma o parere formata in timp, ma face sa analizez, cel putin pe viitor, disponibilitatea de a ma lasa influentata de ratiuni emotionale, atunci cand vine vorba de latura profesionala...Nu o fac prea des, dar om sunt, si mai am si scapari...
A incerca sa ajuti pe cineva prin a-l invata primii pasi in ceea ce presupune o viitoare profesie; a alege sa-i prezinti optiunile pe care le are, cu sinceritate; a incerca sa-l ordonezi si sa-i explici ca profesionalismul este ceea ce se cere de la el; a-i demonstra ca minciuna si linguselile nu-i garanteaza reusita; a-i reteza orice urma de tupeu si obraznicie, doar printr-o privire sau cateva vorbe acide, pe o tonalitate ridicata; a-l face sa inteleaga ca iesirile si glumele din timpul liber nu echivaleaza cu trecerea cu vederea a greselilor de la servici; a-l face sa inteleaga ca aspectele fizice nu reprezinta deloc un atu, daca tinta ta nu e sa ajungi in patul cuiva, pentru a repurta o victorie de moment si o pierdere pe termen lung; si a-i intipari clar ca reusita in profesie inseamna cunostiinte si studiu ...iti pot atrage reale "dusmanii", daca fundamentul moral al celui caruia te adresezi este diametral opus tie...
Toate acestea pot face din tine, cel care esti de pe pozitia celui care inveti pe altul , un adevarat "tiran", incarcand nervos, pana la refuz, pe asa-zisul"invatacel"...Toate bune si frumoase, insa , poate va intrebati cum de ...acest "invatacel" nu a evadat? A facut-o! ...dar, cu multa intarziere, sperand ca macar una din tacticile adoptate, ii vor aduce o "recunoastere a meritelor" si daca se poate o "dependenta" fie ea cat de mica, pentru a putea sa-si negocieze...propriile conditii...Cand absolut nimic nu i-a iesit, in final, a plecat, refuland prin acuze si minciuni, nesustinute oral, face-to-face, ci sub pavaza discursului online, ce-l facea curajos...
Pana la urma , binele fiecaruia dintre noi il intelegem intr-un mod subiectiv, si in functie de asta, alegem sa facem un pas inainte, inapoi sau in lateral...Atunci cand drumul ales in continuare nu-l poti parcurge, fara a mai arunca cu niste noroi pe acolo pe unde ai trecut, inseamna ca esti limitat...
Este extrem de important sa lasi un loc de buna-ziua, atunci cand te desparti de un om, fie el si coleg, pentru ca timpul iti poate demostra rapid, cat poti pierde pentru ca nu ai facut-o...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu