Cazul exploratorilor speologi...sau ...Cand Legea si Morala sunt in conflict!

Cel care a supus atentiei acest caz, dl. Dan Stoica in articolul "Cea mai controversata hotarare judecatoareasca a tuturor timpurilor" vine sa sublinieze de fapt o idee mai veche a mea, si anume ca "Justitia" nu se suprapune conceptului de "Morala"si ca ceea ce le leaga, uneori, este compromisul...


Asadar, dilema morala consta, in acest caz , in : "Exista situatii in care putem justifica si disculpa un caz de canibalism, fundamentate pe considerente de ordin moral? 2. Poate exista un argument legal pentru a justifica un act de canibalism pentru a salva viata unui alt om ?" Cazul exploratorilor speologi a fost publicat in anul 1949 de catre un eminent profesor de la Harvard in revista de drept a facultatii, provocand reactii controversate de atunci si pana acum, urmand sa continue sa contrarieze....umanitatea....si in viitor, in aceeasi masura....

Cazul este urmatorul:
"Inculpaţii sunt urmăriţi pentru infracţiunea de omor şi au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare de Curtea de Apel din Stowfield. Ei au formulat apel în faţa acestei instanţe. Faptele sunt descrise în opinia Preşedintelui de complet, dupa cum urmeaza:
Cei patru inculpaţi sunt membri ai Societatii de Speologie, o organizatie de speologi amatori interesati de explorarea pesterilor. In luna mai a anului 4299 inculpatii, impreuna cu Roger Whetmore, un alt membru al Societatii, au patruns intr-o pestera calcaroasa. In vreme ce erau in interiorul pesterii, departe de intrare, s-a produs o alunecare de teren. Bucati grele de piatra au blocat singura iesire cunoscuta din pestera. Cind au descoperit aceasta, membrii echipei s- au asezat linga intrarea blocata in asteptarea echipelor de salvare. Intre timp Secretarul Organizatiei a fost alertat de familiile celor sechestrati in pestera. Speologii au lasat la birourile societatii suficiente indicii legate de locatia pesterii pe care intentionau sa o exploreze. O echipa de salvare s-a format imediat si a plecat spre locul indicat.
Misiunea de salvare s-a dovedit insa deosebit de dificila. Echipa de salvare a fost suplimentata de mai multe ori cu oameni si echipamente, care au fost aduse cu cheltuieli foarte mari la locul izolat unde se afla pestera. A fost construita o tabara imensa de muncitori, ingineri, geologi si alti experti. Eforturile de inlaturare a blocurilor de piatra care obstructionau intrarea au fost ingreunate de numeroase alunecari de teren. In timpul unei astfel de alunecari zece din membrii echipei de salvare au murit. Bugetul Societatii de Speologie s-a epuizat in curind si suma de opt sute de mii de "frelars" [moneda oficiala] strinsa din donatii ale comunitatii si din subventii guvernamentale a fost cheltuita inainte ca cei cinci speologi blocati in pestera sa poata fi salvati. In cele din urma eforturile de salvare au avut succes in cea de-a treizeci si doua zi de la momentul in care expeditia pornise la exploararea pesterii.
Atit timp cit se stia ca exploratorii nu aveau provizii prea mari de hrana si nu exista in pestera nici o materie vegetala sau animala cu care s-ar fi putut hrani, au existat temeri ca speologii ar fi putut muri de foame, inainte ca echipele de salvare sa ii gaseasca. In ziua a douazecea a sechestrarii lor sub pamint s-a aflat pentru prima data ca echipa de speologi avea un echipament capabil sa trimita si sa primeasca mesaje.Un echipament similar a fost imediat instalat in tabara de salvare si a fost stabilita astfel o punte de comunicare cu nefericitii din pestera. Acestia au vrut sa stie, in primul rind, cit timp va mai dura pina vor putea fi salvati. Inginerii responsabili de proiectul de salvare au spus ca vor fi necesare cel putin inca zece zile, cu conditia ca nu vor mai fi si alte alunecari de teren. Exploratorii au cerut atunci sa fie pusi in legatura cu o comisie de medici. Ei au descris conditiile din pestera si proviziile pe care le aveau cu ei si au cerut opinia medicilor in legatura cu posibilitatea de a supravietui fara mincare inca zece zile. Presedintele comisiei de medici le-a spus ca exista o probabilitate foarte mica de supravietuire.Echipamentul de comunicare din pestera nu a mai transmis nici un mesaj timp de opt ore dupa aceasta. Cind comunicatiile au fost reluate, Whetmore a discutat cu presedintele comisei in numele sau si a celor din pestera. El a intrebat comisia de medici daca cei din pestera ar putea sa supravietuiasca inca zece zile in cazul in care ar consuma carnea unuia dintre ei. Presedintele comisiei a raspuns, dupa multe ezitari, afirmativ la aceasta intrebare. Whetmore a intrebat atunci daca ar fi recomandabil pentru ei sa traga la sorti care din exploaratorii blocati in pestera ar trebui sa fie mincat. Nici unul din medicii prezenti nu a vrut sa raspunda la aceasta intrabare. Whetmore a dorit un raspuns de la unul din oficialii sau judecatorii prezenti, dar nici unul din cei aflati acolo nu a dorit sa dea vreun sfat in aceasta privinta. Nici un preot n-a vrut sa dea un raspuns acestei probleme. Dupa aceasta discutie nu s-a mai primit nici un mesaj din pestera si s-a presupus [in mod eronat, astfel cum s-a dovedit ulterior] ca bateriile echipamentului de transmisie a celor din pestera s-au consumat. Cind exploratorii au fost in cele din urma eliberati, s-a aflat ca in a douazeci si treia zi de la data in care au intrat in pestera Whetmore a fost ucis si mincat de insotitorii sai.
Din marturiile inculpatilor, astfel cum au fost acceptate de instanta, reiese ca Whetmore a fost cel care a pus problema gasirii unei surse de hrana (fara de care supravietuirea ar fi fost imposibila) in carnea unuia din cei aflati in pestera. Tot Whetmore a fost cel care a venit cu ideea de a trage la sorti cine va fi cel sacrificat, intrucit avea din intimplare la dinsul o pereche de zaruri. Initial membrii echipei de exploratori au fost reticienti in a adopta o solutie atit de disperata, dar dupa conversatia avuta cu cei de la suprafata, astfel cum a fost relatata mai sus, toti cei din pestera au fost in cele din urma de acord cu planul propus de Whetmore. Dupa discutii indelungate privind chestiuni de probabilitate matematica, s-a ajuns si la o intelegere in ce priveste metoda de a folosi zarurile pentru determinarea persoanei care urma sa fie sacrificata.
Inainte insa ca zarurile sa fie aruncate, Whetmore a declarat ca el se retrage din aceasta intelegere pentru ca ar dori sa mai reflecteze asupra problemei inca o saptamina, inainte de a accepta o solutie atit de radicala si de odioasa. Ceilalti l-au acuzat de tradarea increderii, hotarind sa arunce zarurile. Cind a venit rindul lui Whetmore zarurile au fost aruncate in numele lui de catre o alta persoana, nu inainte insa de a fi intrebat despre eventualele obiectii privind corectitudinea aruncarii.Acesta a declarat ca nu are astfel de obiectii.Rezultatul aruncarilor de zaruri a fost in defavoarea lui Whetmore, drept pentru care acesta a fost ucis si mancat de colegii sai de expeditie.
Dupa incheierea operatiunilor de salvare si dupa ce a trecut perioada de spitalizare necesara pentru refacerea fizica si psihica, supravietuitorii au fost acuzati de uciderea lui Whetmore. "

Printr-o hotarire neobisnuit de lunga, Curtea cu juri a relatat faptele astfel cum sunt descrise mai sus si a hotarit ca daca in baza acestor fapte inculpatii ar fi gasiti vinovati de acuzatiile ce le-au fost aduse, atunci Curtea va confirma vinovatia inculpatilor. Pe baza acestui verdict, Judecatorul instantei a decis ca inculpatii sunt vinovati de uciderea lui Roger Whetmore. Judecatorul a ordonat ca inculpatii sa fie spinzurati – legea nepermitind nici o exceptie in ce priveste pedeapsa care trebuie pronuntata.

Dupa ce juriul si-a incheiat misiunea, membrii sai au semnat o petitie comuna catre Guvernator, cerindu-i acestuia, un act de clementa: comutarea pedeapsei cu moartea in inchisoare pe timp de sase luni. Judecatorul instantei a adresat la rindul sau o astfel de petitie Guvernatorului. Pina la aceasta data nu a fost primit niciun raspuns. Aparent Guvernatorul asteapta pronuntarea instantei de apel."

In acest context, este important de retinut ca opinia publica isi manifestase dezaprobarea fata de condamnarea la moarte a celor patru speologi, intr-un procentaj covarsitor : 90% impotriva condamnarii; 10% pentru condamnare.

Argumentele juridice si morale invocate de judecatorii instantei de apel, caracterizand 4 tipologii, complet diferite, vin sa supuna judecatii fiecaruia dintre noi urmatoarele aspecte:
1) Sunt vinovati cei 4 de omor cu intentie?
2) Judecata lor este intemeiata pe un drept aplicabil, din moment ce fapta lor s-a savarsit intr-o stare naturala, unde valorile sociale(etice, juridice, culturale, etc...) nu-si mai gaseau aplicabilitatea?
3) Ce se intampla atunci cand legea nu contine exceptii, si pedeapsa ce urmeaza a se aplica este capitala?
4) Suprematia legii intr-un stat de drept, democratic, va suferi o infrangere daca cei 4 vor fi achitati?
5) Fuga de responsabilitate a institutiilor statului(procuror, curtea cu juri, judecator, guvernator) justifica oare executarea pedepsei capitale in cazul celor 4 speologi sau e vorba de considerente morale?
6) Sa fie pedepsiti ei cu pedeapsa capitala?

Dezbaterea avuta pe marginea acestui subiect cu prietena si colega mea, Irina, a incins atmosfera timp de cel putin 3 ore...A fost un adevarat festin ideatic, cu pareri pro si contra, si cu bucuria devorarii acestui subiect mai mult din ratiuni morale, lasand pe alta data ca ratiunile juridice sa le expunem...
Va las sa savurati acest subiect si voi reveni cu parerile mele despre acesta, in viitorul apropiat...