Postări
Ce faci cand esti intr-o sitatie in care nu mai exista cale de intoarcere, iar mersul inainte inseamna sa o iei pe drumul nedorit? Mergi inainte, clar ... dar cum? Te gandesti poate ca la un anumit moment in viata ai avut de ales, si in urma alegerii tale (cu intentie sau din culpa), piesele puzzelului s-au asezat in forma de acum, forma nu tocmai fericita, cu o realitate pe care nu ti-o doreai , pe care o dispretuiesti, dar pe care acum nu o mai poti schimba. Te gandesti ca trebuie sa iti asumi alegerile facute, bune sau rele, sunt ale tale, si sa fii matur si responsabil. Dar oare poti? Sau oare conteaza ca poti cand stii ca vei fi nefericit? Sau te gandesti ca totul are un rost in viata, ca asta este voia Celui de Sus, si ca poate, desi acum nu vezi rostul, il vei vedea mai incolo. Sau poate tot raul spre bine ... macar candva. Ce faci cand realitate te copleseste? Ce bine era sa fii mic, sa nu ai griji, sa aiba cine sa se ingrijeasca de tine, sa faca totul pentru tine si viata sa fie o permanenta joaca ... amintiri din copilarie (acum inteleg...). Pe cand acum, acum ai grija singur de tine. Muncesti pentru fiecare leu, si il arunci pe te miri ce atat de usor. Acum trebuie sa iei decizii, trebuie sa suporti consecintele acestor decizii (si nu se mai pune: azi nu te uiti la televizor, azi nu iesi afara, azi nu primesti desert). Ne-am trezit mari, si asta nu ar fi foarte rau ca cica asta e mersul firesc al lucuruilor, numai ca, treaba e ca nu e foarte usor sa fi mare. Si daca esti mare, dar in sinea ta ai ramas tot mic, ce te faci atunci cand, fata in fata cu reactiunea, nu poti sa mai zici stop pe rosu/verde? Alegerile nefericite pe care le facem ne pot marca chiar si toata viata. Se spune ca trebuie sa inveti din greseli si sa inveti sa traiesti cu alegerile proaste, dar timpul nu il mai da nimeni inapoi si odata ales un drum, nu mai exista cale de intoarcere. Ceea ce ai facut, ceea ce ai zis, ceea ce ai exteriorizat intr-un fel sau altul, nu vei mai sterge niciodata, nici din minte/inima celorlalti si nici din tine.
Bad choices suck!
Now what?
undefined
undefined
undefined
Read User's Comments(4)
Something else
undefined
undefined
undefined
Fiecare din noi avem impresia, in anumite momente, ca ne miscam intr-un cerc vicios, viata noastra petrecandu-se intre aceleasi activitati, aceleasi locuri, aceeasi oameni; orice tentativa firava de a evada parand a fi compromisa de forta rutinei de zi cu zi...Ei, si totusi, unii din noi gasim forta de a ne desprinde...de cotidian, spre noi experiente ce si ele, pe viitor, vor tinde sa te acapareze peste ceea ce candva ti-a trezit interesul...Libertatea de a actiona iti da implicit mai devreme sau mai tarziu si libertatea de a te plictisi...si atunci iti revizuiesti optiunile...Sunt cateva lucruri care nu le vei schimba, pentru ca te reprezinta, si devin, in timp, bornele personalitatii tale; acestea se pot transforma odata cu tine, insa fundamental raman in radacinile fiintei tale...
Asadar, ceea ce devine necesar, periodic, a reinnoi, sunt experientele, si asa: pasiuni vechi si noi isi disputa dintr-odata intaietatea, punandu-te intr-o adevarata dilema: ce hobby aleg? Pai trecand prin filtru memoriei ce anume pasiune nu mi-am satisfacut-o pana acum, in mod dedicat, enumerand: lectura, muzica, sport, calatorii, modelling, clubbing, casino, invatamant, politica, driving, etc.; mi-am reamintit: "DANSUL", este o pasiune veche, ce mereu am tratat-o cu mai multa sau mai putina atentie, asa ca a venit randul lui:).
Ok, DANSUL, dar si aici trebuia sa ma decid asupra caruia din stiluri, ceva care sa-mi placa foarte mult si care sa nu presupuna nevoia de "pereche", ca deh, nu e cazul...:)) Nu cred in ideea de a te duce la ore de dans, si sa te trezesti ca dansezi cu matura sau cu stalpul:))) Dintr-o discutie cu una din cele mai bune prietene ale mele, stiindu-mi pasiunea pentru muzica latino, am refuzat categoric stilul dansurilor latino clasice si artistice, desi extrem de frumoase. Cum ar fi sa inveti pasi si miscari de rumba, cunoscut a fi unul din cele mai erotice dansuri, si sa ajungi acasa, dupa fiecare ora de dans, si sa imbratisezi peretii:))! Sa fim seriosi:))!
Deci, daca stilul trebuie ales si in functie de personalitatea fiecaruia, dar si de imprejurarile care ti le ofera momentul, m-am decis la doua stiluri diametral opuse, dar care-mi plac la fel de mult: street dance(r&b) si flamenco. Entuziasmul demararii unei noi experiente nu poate fi cuantificabil, este ca un zambet intiparit pe fata oricarui indragostit...
Am sa revin cu impresii, si pana atunci, indemnul este sa mai evadati din cotidian, orice ar insemna asta; chiar si o distractie putand sa ajunga rutina;).
Revin si arat ;)
undefined
undefined
undefined
Asa ar suna un inceput de fraza intr-o pledoarie in desfasurare, atunci cand avocatul incearca sa sublinieze instantei o idee sau un argument anterior mentionat, si care in opinia lui merita reiterat pentru a-si fundamenta apararea...
Ei, nimic din ceea ce am scris mai sus, nu are legatura cu titlul postului, insa oridecateori pronunt aceste cuvinte, in afara cadrului profesional, se intrevede un zambet pe fata mea, stiind de unde....mi se trage....:))
Asadar, am revenit, dupa o pauza destul de lunga, pe care, evident, mereu mi-o imput, dar timpul uneori poate fi extrem de comprimat, incat zilele trec fara a mai putea scrie sau citi, ceea ce e interesant pe net...Am prieteni, carora le promit...ca voi scrie mai des, dar evident ca nici asta nu poate fi un argument, atunci cand tumultul zilelor nu-mi mai acorda si timp liber...
Deci, n-am disparut...:)) Ultimele doua-trei saptamani m-am transformat intr-un soricel de biblioteca, ce a evadat in week-end in cluburi, ca deh.....daca eminenta cenusie toarce si intoarce argumente si strategii in timpul saptamanii, macar la sfarsitul ei sa poata sa se destinda...A functionat, dar cum ce-i mult strica...hop...ca soricelul dansator aproape ca a capitulat..:)) Nu te joci cu oboseala...cand vine, te rapune cu dobanda si castig :)), lasand in urma epuizarea. Daca epuizarea fizica o tratezi cu ....somn mult(asta pentru cine poate:))), cu epuizarea psihica nu te joci...acolo trebuie sa ai grija....;)
M-am amuzat si m-am intristat, in ultima vreme, intr-un joc arhicunoscut al soarecelui cu pisica, ce din pacate se pare ca nu ma mai atrage, rezultatele fiind mereu aceleasi: cineva crede ca e pe val, si de fapt, usor, usor, devine atat de previzibil...ca poti sta linistit si sa-i anticipezi miscarile inverse, fata de ceea ce ii sugerezi sa faca sau sa zica...Mai cazi si tu in jocul asta, ca deh, nu esti de stanca...;) Ceea ce scapa din vedere jucatorul este ca sinceritatea dozata este, de la inceput, si nu pe parcurs, arma invingatorului...Minciuna il descalifica din start, si cu fiecare noua ratare in sfera credibilitatii, nu face decat sa-l faca sa alunece pe topoganul vietii treptat pana la indiferenta ...Unii se joaca toata viata, si nu realizeaza decat foarte tarziu sau foarte dur, ca oportunitatile s-au dus, ca aproape nimic nu au realizat si ca, cel mai trist, sunt singuri...Si nu e vorba de o singuratate asumata, ci de o frica de a se (mai ) atasa si de a vedea ca cineva se ataseaza emotional de el...Dar acest aspect, devine exclusiv problema jucatorului...insa trist sa-l vezi cum aparent este entuziast, vesel, sarmant si cu potential, iar intr-o discutie cu el insusi devine cel mai nefericit om; refulariile de pana atunci nemaiajutandu-l sa ridice privirea in sus si sa zambeasca spre viata lui care trebuie sa mearga mai departe, desprinzandu-se astfel din lanturile trecutului si ale durerii...:(
Eh, unii jucatori raman prinsi mult timp in sfera atemporala a ranilor vechi, altii trec peste ele, primind o noua sansa spre o viata, care sigur si-o doresc mai frumoasa si cu adevarat implinita...:) Felicitari celor din urma, pacat pentru primii...
Monolog...
undefined
undefined
undefined
Stiai doar...nu inteleg de ce-ai vrut sa crezi ca poate fi si altfel.?!...Ca joci corect sau incorect...cand lipseste dramul acela...oricum s-ar numi el...prezumptivele vise se naruie instantaneu...Si oridecatori iti spui...ca a juca corect...te face mai bun, mai implinit, mai cald, mai uman....vine cu o viteza de bumerang...reversul...
Nu-mi mai spune ca sunt atat de aroganta, nu-mi mai reprosa glacialitatea...ca asta ma tine safe...!!!Aproape ca abandonasem...si iata...ca ai reaparut...intr-o licarire pe un drum batatorit...ademenindu-ma sa cred ...De ce?
Am obosit sa privesc in sufletul fiecaruia si sa vad partea buna; oricat de mult se vrea a fi ascunsa...Am obosit sa am intuitii si sa-mi placa cuvintele ce le infirma...Am obosit sa inteleg si sa privesc spre ranile altora...sperand ca asa imi voi vindeca propriile mele rani...Pur si simplu, am obosit...
Sa nu te aud ca plangi; sa nu te aud ca suferi; sa nu te aud ca te consumi!!! M-ai auzit....?!
Nu vreau sa te aud...decat atunci cand...afurisita, capricioasa si nestatornica...asa cum pari, vei ridica vocea pentru a-mi dovedi ca exista cineva care sa priveasca spre partea buna a sufletului; sa inteleaga ranile si sa vrea sa vada dincolo de aparente...Pana atunci sa taci...pur si simplu...,pentru ca am obosit...!!!
Si poate doar atunci...am sa cred ca dezvaluirea sufletului catre un alt suflet dezgolit... merita...si chiar si atunci va trebui sa astepti....ceva mai mult...
Pana atunci...sssssshhhhtttt....no comment...!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)