Despre reguli nescrise

Nu pot sa spun ca am avut un inceput de an tocmai frumos, dar am fost destul de linistita si pasnica, ba chiar am ales sa petrec si Revelionul mult mai calm decat in alti ani, intr-un loc unde ma simt ca acasa.

Vestile rele au inceput sa curga inca de duminica, a fost asa si luni, dar pana una alta am preferat sa-mi mentin linistea cu care am intrat in noul an, zica-se ca asa e bine.

Totusi, acest post nu este despre noul an sau vechiul an, ci despre prieteni, bun simt si asa-zisele „reguli nescrise” care exista, cel putin din punctul meu de vedere, in mai toate aspectele vietii.

Marea mea dezamagire vine din faptul ca, se pare, anumiti oameni nu cunosc anumite limite acceptate in relatiile de familie, amicitie, prietenie. Nu pot sa cred ca oameni pe care ii stiu de mai bine de 8 ani de zile ar putea avea anumite reactii, nu pot sa cred ca bunul simt nu este peste tot la purtator si nu pot sa cred, totusi, ca la 23-24 de ani, nu ai habar despre lucruri care se fac si care nu se fac. O sa vina multi sa-mi spuna ca asta e viata, ca traim intr-o jungla si tot asa; sunt de acord, dar nu referitor la prietenii mei. Dar s-ar putea spune ca tocmai m-am razgandit.

Haideti sa va spun eu ce anume nu se face, din punctul meu de vedere si, de ce nu, din punct de vedere al principiilor mele (tind sa sper ca nu numai ale mele). Luam un grup de prieteni de 12 persoane, dintre care doi au fost impreuna aproximativ 8 ani de zile, care la un moment dat se despart. Si cum nu s-ar pune problema ca vreunul din cei doi sa ramana singuri, evident ca se trece la partea in care cei doi ajung la un moment dat, voluntar sau involuntar, sa cunoasca pe altcineva si sa inceapa o noua relatie. Perfect normal si uman. Dar cand unul sau doi din cei 12 prieteni, aduc pe o alta persoana (o ea) ca sa-l cupleze pe el, cel care a fost in relatia de 8 ani, iar fosta lui o stie pe respectiva, aceasta fiind prietena uneia din cei 12... eh atunci... mie una nu mi se mai pare atat de normal. Da, devine normal in momentul in care el si-ar gasi o ea oriunde pe lumea asta sau prin intermediul oricui, dar pe care ea, fosta lui, sa nu o stie. Ca o va cunoaste din momentul in care cei doi vor forma un cuplu, este cu totul si cu totul a-l-t-c-e-v-a.

Cred ca exista respect pe lumea asta, exista si la animale, ce sa mai zic de oameni, ar trebui sa fie nelipsit. Cred ca exista respect si fata de tipurile de relatii care se formeaza intre cei umani, ca noi (mi-a venit in minte „Human” de la The Killers), cred ca exista respect pentru o relatie de prietenie, pentru o relatie de iubire si lista poate continua. Si pornind de la acest respect, care, stiu, ma repet, ar trebui sa existe, de-aici si acele „reguli nescrise” si acele lucruri care se fac sau nu se fac. In situatia data, cu el si ea despartiti si buna „prietena” samariteana care o aduce pe cealalta cu anumite scopuri, eu consider ca intram in categoria lucrurilor care nu se fac. Si asta pentru ca, una la mana, exista un grup de prieteni in care el si ea sunt prezenti; a doua la mana, pentru ca respectiva nu este o necunoscuta, luata de pe strada sau agatata de el prin vreun club, sau macar de-ar fi prietena unuia din cercul celor 12, dar pe care ea, cea care a fost in relatia de 8 ani, sa nu o cunoasca; a treia la mana, se cunoaste prea bine relatia celor doi si consider ca de la o anumita varsta fiecare isi poate gasi jumatatea pe cont propriu; a patra la mana, nu ne jucam pe preferinte, adica da, e ok sa-l combinam pe el. Sper ca m-am facut inteleasa si s-a retinut faptul ca la mine lipsa de respect si de bun simt reies din atitudinea bunei „prietene” care nu tine cont de nici unul din aspectele enumerate mai sus (sorry, Mel, dupa cum ti-am mai spus, refuz sa scriu „nici un”, „nici o” legat).

Ar mai fi totusi anumite aspecte de notat. Ea, cea din relatia de 8 ani, nu are o parere prea buna despre buna „prietena” samariteana, pentru ca, vedeti voi, ea are nas la oameni si are un instinct care de obicei nu o insala. Asadar, neavand o parere prea buna, este destul de indiferenta cu samariteana, ca sa nu dea nastere la discutii. Dar samariteana este iubita unui bun prieten de-al celei din relatia de 8 ani, asa ca ultima se indura si spune „ok, fie, hai sa ne imprietenim, ca poate cine stie, m-am inselat eu”. Incep sa iasa, sa vorbeasca, toate bune si frumoase, pana in momentul respectiv, cand aude despre ce face samariteana si se hotaraste sa spuna stop si sa atraga atentia asupra celor intamplate. Sa incep acum sa va povestesc cum samariteana incepe si face pe nevinovata? Nu cred ca are vreun sens si, sincer, orice om normal s-ar astepta la asta. Sau poate ca un om normal s-ar fi asteptat la putina sinceritate, un moment de franchete, macar asa, de final. Imi pare rau, n-am avut ocazia sa declar in mod oficial, dar nu, nu cred in nevinovatia ei.

Si acum vin si adaug faptul ca mai multi si cei mai importanti dintre cei 12 au vazut totul ca pe o intamplare absolut normala, chiar si la prezentarea unor situatii ipotetice, in care ei ar fi fost personajele in locul celei din relatia de 8 ani, la ei este totul normal, ba mai mult, intra in categoria lucrurilor care se fac si nu in categoria celor care nu se fac. Iata si momentul ridicarii multor semne de intrebare, evident, tot din partea celei din relatia de 8 ani si taiatul unor, la acest moment, asa-zisi prieteni.

Cu siguranta lumea nu va saraci din cauza taiatului acestor prieteni si cu siguranta, ca ironie a sortii, sunt, in continuare, oameni care mor de foame sau de sete, animale care mor in chinuri, copii care se nasc, oameni care se iubesc si se casatoresc, cutremure, inundatii, boli si leacuri. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si oricum viata isi urmeaza cursul firesc... Doar ca putina durere si dezamagire tot exista pe undeva si pentru cea din relatia de 8 ani, chit ca nu era cel mai grav lucru care i se putea intampla, ba mai mult, a avut parte de evenimente mult mai marcante.

Sa va mai spun ce nu se face, din punctul meu de vedere: nu o inseli pe iubita ta atunci cand este gravida si ii spui sa pastreze copilul, nu te muti impreuna cu iubita pentru ca mai apoi sa petreci mai mult timp prin alte parti si apoi sa te vaiti ani de zile ca nu o sa mai iubesti niciodata, nu te razbuni pe cel pe care la un moment dat l-ai iubit, nu-l parasesti pe cel care te-a parasit initial din prea multa frica si apoi vii tu sa arati ca esti mai „barbat/a” si parasesti, nu te apuci sa spui unui prieten ca nu o sa se descurce, fara argumente si apoi sa-i arunci in fata „ti-am zis eu”, nu poti sa te apuci sa vorbesti cu o fata care ti-e prietena mai urat decat baietasii de cartier, mai mult decat vulgar... si lista poate continua...

Si totusi, pe lumea asta, mai exista si Urma (stiu ca pentru voi nu exista nici un fel de legatura cu ce am scris mai sus, dar, credeti-ma, la momentul in care s-au petrecut mare parte din evenimente, a existat si Urma, undeva pe fundal), care, pentru mine, inseamna iubire adevarata. Si ii admiri pe cei de la Urma, si ii iubesti, pentru ca sunt langa tine in orice clipa si pentru ca muzica lor merge in orice moment al zilei si al vietii. Si cel mai mult ii iubesti, pentru ca stiu sa fie oameni, din categoria celor care respecta si cu bun simt. Si iti mai insenineaza ziua. Si te fac sa vrei si mai apoi sa-ti traiesti viata FARA COMPROMISURI.