Atmosfera de vacanta...

E inceputul lui august si pare sa fi iesit din ritm, mintea zburandu-mi la o numaratoare inversa... 22, 21, 20, 19...asteptand clipa cand voi face...jump...in masina...spre alte meleaguri....Daca as putea controla senzatia de vacanta, care ma incearca, poate mi-ar fi mai usor sa ma concentrez, dar unde nu-i, nu-i...Asa ca am ales sa imbin utilul cu placutul si....daca tot trebuie sa muncesc atunci ...o fac exclusiv cand am chef...doua trei ore pe zi...

E relativ placut, sa te trezesti la orice ora, sa te duci la plaja, sa citesti, sa te uiti la filme, sa te plimbi pe la terase si prin parc, sa te vezi cu prietenii cu care de altfel nu reusesti in tot timpul anului, sa razi si sa te amuzi de orice iti trece prin minte, si credeti-ma ca ...imaginatia nu-mi joaca feste, sa lenevesti...si chiar sa te plictisesti...cu un singur gand....urmeaza sa plec in vacanta...Ei vacanta, cel putin pentru mine, este altceva decat ceea ce am scris mai sus, este ...explorarea de locuri noi...chiar daca asta ar putea insemna o oboseala fizica maxima... Incarcarea bateriilor tine de ...ceea ce pot descoperi, si nu de ceea ce se prezinta...Ma pot plictisi foarte usor in locuri mirifice, dar limitate...De aici poate si optiunea clara in a alege muntele intotdeauna inaintea marii...Muntele este constant altul, se dezvaluie intr-o multitudine de fatete, chiar daca ai fost in acelasi loc, de o mie de ori....este eternul mister...al unei lumi ce asteapta sa o (re)descoperi mereu...

Cu toate astea, anul asta, vacanta am ales-o intr-un locsor la malul marii...recomandat cu caldura...si care, pare a imbina calmul cu agitatia, noul cu vechiul, boemul cu modernul, pare a fi ceea ce ma defineste......nimic plat.......


Si totusi, muntele nu va fi in pierdere, anul asta voi ajunge sigur in locurile ce-mi amintesc de o copilarie de vis...animata de ghidusiile unor tanci ce descopereau libertatea...cataratul in copaci; saritura cu sania in paraul semi-inghetat; cataratul pe crestele muntilor; fuga de bunici si hranitul cu corcoduse o zi intreaga...; fuga de urs, ce-si anunta simtita prezenta prin vuietul tulnicelor de pe celalat deal; culesul ciupercilor; ochisorii calzi si umezi ai vacutelor, ce nu anuntau ca o coada sau un corn, te vor atentiona ca le superi; groaza si lacrimile siruite pe obraji pricinuite de agonia unui vitel, ce se sugruma cu propriul lat; joaca cu orice catelus ce-si abatea labutele prin fata casei, in cautare de prieteni noi; glasul bland al preotului satului care ne aducea carti si ne iubea ca pe proprii nepoti si nu in ultimul rand...iubirea imensa a bunicilor, ce se manifesta permanent si intercalat, intre asprimea bunicii si blandetea bunicului...Aceste locuri le-am mai revazut acum 14 ani, intr-o scurta vizita de 3 zile...si ma pregatesc sa ma bucur din nou de ele...cu aceeasi ochi jucausi, in care se intrevedea, acum mult timp, ce dracii urma sa facem, desi paream niste ingerasi...