"Nothing but the truth"- intre idealism si pragmatism, intre principii si oameni; intre drepturi si putere


"Nothing but the truth"(2008) este povestea unei tinere jurnaliste, care sub povara pastrarii anonimatului sursei informatiilor sale in dauna principiilor securitatii nationale pune, cel putin, sub semnul intrebarii, sistemul de drept care o acuza; principiile deontologiei profesionale; sentimentele materne; familia si nu in ultimul rand mentalitatile.
Este un film care pare sa desfida aparentul idealism al personajului principal, ce-si pierde libertatea, isi pierde familia, ii este alterata integritatea fizica si psihica, toate acestea in sustinerea principiului deontologic "don't reveal the source". De la familia care se vede marginalizata si se destrama; la editorii publicatiei ce urmaresc profitul; la insusi aparatorul ce pare a se inclina in fata presiunii umane; la acuzatorul inversunat pe actul tradarii si pana la decizia judecatoriilor celei mai inalte instante; ai putea spune ca esti in fata unei optiuni gresite din punct de vedere moral si legal al personajului principal. 
Sfarsitul filmului va dezvalui insa ca nu e vorba de niciun fel de idealism, ci de un act clar de pragmatism, ce desi are o rezonanta profund sensibila, ramane un act de curaj si sacrificiu. Enjoy it!
P.S. Mi-au ramas imprimate insa cateva remarci, si anume :
" Oricat de generos, deosebit si bun ai fost in timpul vietii, la inmormantare, totul depinde de vreme"!
" A repurta o victorie, dintr-o grava eroare, e ca si cum ai lua cu asalt Rusia iarna"
" Atunci cand intalnesti un om adevarat, a apara un principiu este egal cu a apara o persoana".

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii: