A interzice sau a spune "nu" neargumentat....eroare atitudinala!

Imi amintesc o povestioara din paginile cartilor din clasele primare, ce mi-a atras atentia asupra semnificatiei cuvantului "nu"...Poate as fi uitat-o, daca, din cand in cand, mama nu ne-ar fi reamintit-o, in copilarie, oridecateori refuzam sa facem un lucru..."Fetita care l-a luat pe NU in brate!"

In timp, cuvantul "NU" m-a insotit si pe mine, ca pe multi altii, sub diverse intamplari, recunosc, intr-o revolta continua de a trece peste tot ceea ce semnifica el...Parintii cad usor in capcana acestui cuvant, impunandu-si punctul de vedere, rapid si categoric: nu ai voie...nu e bine...nu e frumos....Copiii, oricat de ascultatori ar fi, le dovedesc fie din curiozitate, fie din revolta, ca poate fi si..."da", doar pentru ca ei au nevoie sa exploreze...

Exista o importanta evidenta a acestui cuvant, si modul, cum si cand trebuie sa-l folosim, il descifram pe parcurs...Insa, ceea ce denatureaza sensul, uneori, benefic al acestui cuvant...este lipsa de argumente al celui care il sustine si ...atitudinea...

Lipsa de continut a "nu-ului" rostit.... poate caracteriza o persoana, poate sa-i anuleze sansele intr-un demers initiat, poate indeparta oamenii din jurul ei si-o poate priva de efectul placut al unor experiente noi...Acel "Nu" este un simbol al temerilor lui, care-l vor inchista pana la refuz, croindu-i o poteca ingusta si batatorita, pe care-si va imprima pasii nesiguri, sfarsind de cele mai multe ori prin a fi dezamagit de propria existenta...

Inceputul oricarui curs de comunicare, te invata inca din primele ore, ca trebuie sa eviti sa incepi o propozitie cu "nu", daca vrei ca mesajul transmis sa fie receptionat pozitiv...In viata, insa, cursurile de comunicare sunt doar pentru un procent infim, de ajutor; pentru ceilalti , experientele sunt cele care ii ajuta sa inteleaga capcana in care pot cadea...rostind "NU".

A-ti completa rubricile CV-ul cu: NU am experienta; NU detin permis; NU am hobby-uri...este un tablou elocvent al personalitatii celui care l-a intocmit si acest CV sigur va sfarsi, mototolit, intr-un cos de gunoi ...

A refuza categoric sa mergi intr-un club nou, doar pentru ca nu stii cum va fi, daca va fi atmosfera frumoasa, daca va fi muzica buna.... te priveaza in mod cert de diversitate si senzatii noi...

A interzice cuiva sa faca un anumit lucru, doar pentru ca beneficiezi de ascendent emotional si pozitia dominanta iti permite asta, te face sa pierzi... prin indepartarea, fie fizica, fie spirituala, a celui caruia te adresezi ...Acest ultim exemplu, adus de curand intr-o discutie de o prietena, este atat de des intalnit, dand nastere la prapastii atitudinale in relatii interumane...Poate din lipsa de timp, din frica, din nepasare, din neglijenta sau din ingustime, uitam sa explicam acel "nu", atunci cand el trebuie argumentat...Ne place sa spunem ca suntem egali si ca beneficiem de aceleasi drepturi, dar apelam prea des la "interdictii" unii catre ceilalti, doar pentru ca ne simtim bine cand ne impunem propria vointa, lasand in urma faptul ca...., uneori, ne pasa...Asa se intampla ca rupturile produse de efectul unor interdictii repetate, autoritare si nejustificate, lasa urme mai adanci celui care candva a abuzat...de sentimentele, dorintele si nevoile celuilat....

Mama, cu mult timp in urma, ne-a invatat lectia asta, intelegand ca firiile independente ale celor doi copii ai ei, nu numai ca vor refuza sa accepte un NU, dar vor si intoarce, usor, argumentele uneori firave, de care se folosea...Asa ca ne-a oferit libertatea de a face ce vrem, asumandu-ne si responsabilitatea a ceea ce urma, punand pe umerii nostrii consecintele propriilor fapte...Ne-a invatat ca ... independenta este, pe cat de frumoasa si de tentanta, pe atat de grea...si ne-a lasat sa ne luam zborul, mascand exemplar grija ei materna uneori exagerata, prin exercitiul evitarii cuvantului "nu"...A mentinut dependenta mama-copil, oferindu-ne independenta...Inteligenta atitudine :)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii: