The Coffeehouse -Yahoo Music Launchcast

Pentru cei care asculta Yahoo Music Launchcast Radio, pe messenger, recomand sa ascultati The Coffeehouse, un post de radio, ce sub stindardul "Get real variety with an edge, but never lose the vibe", aduce in prim planul auditoriului muzica de foarte buna calitate, noua si veche...:) Printre cei promovati, sunt: James Morrison, Jason Mraz, Snow Patrol, Keane, Matt Nathanson, Daniel Powter, The Fray, etc...
Incercati:
http://player.play.it/player/yahooplayer.html?v=4.5.23&po=0&ur=1&us=1&id=9238

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Itinerarii "cu tematica" prin tara: Baia Mare...

Am initiat acest topic cu ceva timp in urma, prin prisma faptului ca utilul se poate imbina cu placutul...O calatorie in interes profesional poate constitui si o oaza de linisite, de calm, de bucurie...
Daca exista un loc in tara, unde oamenii sunt, tot timpul, zambitori, placuti, linistiti, binevoitori...acela este cu certitudine Baia Mare, un orasel in zona de deal, scaldat de apele raului Sasar, cu case frumoase si cu imense zone verzi...N-am apucat sa-l vizitez, timpul practic comprimandu-se intre cazarea la hotel, micul dejun, meeting-ul prelungit, plimbarea cu taxiul si intoarcerea la hotel...Desi timpul a fost scurt, iar vremea nu foarte prietenoasa ... tot am fost impresionata de atmosfera acestui mic orasel transilvanean ce se situeaza la opusul metropolei din care am venit...


Dimineata la orele 7, orasul era adormit, stropii mari de ploaie lasandu-ti impresia ca atmosfera este una de vacanta, ademenindu-te intre faldurile asternuturilor imaculate si moi...Micul dejun a fost initiat de noi ( eu si Dee), cele care eram in afara ritualului baimarenilor, ce coborau sa ia masa, incepand cu orele 8...Mancarea a fost abundenta si delicioasa, amintindu-ti parca ca, intr-o lume normala, masa de dimineata trebuie sa fie una consistenta...Sub privirile calde ale personalului ce deservea hotelul ne-am indreptat spre camera, nu inainte de a fi surprinse de remarca unei doamne intre doua varste..."sa va fie de bine si odihna placuta"...Hei, oare crezuse ca am venit in vacanta sau se citea pe chipurile noastre ca somnul ar fi fost prioritatea numarul 1...?! Calatoria cu trenul spre Baia Mare la vagonul de dormit a fost o adevarata distractie....am ramas impresionata de serviciile CFR-ului...o cabina cu doua paturi curate, cu absolut orice necesar, oglinda, lumini de toate felurile(de citit, de camera, de veghe...wow)...loc sa-ti sprijini piciorul...masuta...priza, portmantouri, ....cafeluta f buna servita, la orice ora, de un domn amabil....Am vizionat vreo 3 filme si nici nu stiu cand am ajuns la destinatie, fara sa apuc sa dorm ...

Reintoarcerea in camera a insemnat pentru mine dilema intre tentatia de a ma odihni putin sau pregatirea pentru "meeting-ul" ce urma sa aiba loc in mai putin de o ora jumate...Am cedat tentatiei de a ma odihni, macar o ora, urmand sa-mi reiau vechiul obicei de a ma imbraca in viteza, de a lectura in diagonala ceea ce urma sa discut si a sari in taxi pentru a ajunge la timp...Am atipit o ora, fiind trezita de telefonul ce-mi reamintea faptul ca ziua de munca si nu de vacanta ...incepuse pentru toata lumea...Primul telefon imi semnala faptul ca intalnirea programata va fi amanata inca vreo 2 ore, tocmai cand vremea se imbunase, soarele isi facuse aparitia energic...incalzindu-se instantaneu...Dap, nici la plimbare nu ma puteam duce si nici pe terasa nu se mai putea sta; scaunul devenise incandescent....

"Meeting-ul" a durat ore, reducand simtitor posibilitatea de a mai putea avea timp sa vizitez orasul...si, din pacate, asa s-a intamplat...Am apucat sa merg intr-un frumos local "Roma" de pe Bucla(Spanzuratoarea...din spusele localnicilor)...si m-am antrenat in discutii cu Dee si cu un domn avocat, ce ne spunea, cat de neintelesi suntem noi, bucurestenii....Ei asta ne-a captat atentia: am aflat pentru prima oara, ca in acceptiunea lor, bucuresteni vorbesc mult prea repede si cu dialect...wow....Curiozitatea m-a determinat sa-l intreb ce presupune..."dialectul" bucurestenilor...si mi-a dat un exemplu, pe care recunosc, ca nici eu nu-l agreez, insa pe el chiar il depasea sub aspectul intelegerii verbale....ex. :"Daca e, te sun eu"....:))...Mai departe, ne-a spus ca mentalitatiile baimarenilor sunt extrem de traditionaliste si ca sunt selectivi. si exclusivisti...De aici poate ca, in mare parte, si-au pastrat valoriile sociale de-a lungul sutelor de ani, nefiind deschisi la influente majore...Din acest punct de vedere, barbatii isi pastreaza simtul cavaleresc in prezenta unei femei, doar daca nu o intalnesc in business, cand misoginismul poate sa-i caracterizeze...Nu dau credit femeilor in latura profesionala, fiind marcati de ideea ca "femeia trebuie sa stea acasa, sa aiba grija de casa si copii"....

Intoarcerea la hotel, a ocazionat o plimbare mai lunga prin oras, cu taxiul, cerand detalii despre ce am putea vizita...Am fost martora si unei intamplari pe cat de haioasa, pe atat de surprinzatoare...la o mica intersectie, o batranica a traversat o straduta ingusta, fara sa se uite ca de pe ambele sensuri de mers se indreptau doua masini, si s-a oprit fix in mijlocul drumului...Intr-una din masini ne aflam noi, insa soferul celeilate masini, care a vazut cum ii taiase fata, a oprit si a ramas perplex cu privirea atintita spre aceasta....Soferul de taxi, care ne conducea, a bufnit intr-un ras copios, nevenindu-i sa creada cum batranica, asa calma, statea in mijlocul drumului, fara sa schiteze vreun gest de panica, la aproprierea celor doua masini....In rasete continue, ne-a dus pana la hotel, urandu-ne o zi placuta in continuare....Evident ca atat eu cat si Dee...am ramas mute de atitutidinea tuturor...vizualizand o scena identica in Bucuresti, care, in mod cert, s-ar fi lasat cu itirea pe geam a capetele celor doi soferi , ce ar fi injurat birjareste, pe cea care le pusese reflexele la incercare....Da, asa cum spuneam, ... alt loc, alti oameni, alta atitudine...



Vizita in oras a fost contramandata, de o ploaie naprasnica, dar care pe mine m-a inspirat la o somnoterapie de 2 ore :))...N-am reusit sa-mi vad prietenii din Baia Mare, n-am reusit sa vad centrul vechi, n-am reusit sa ajung la pizzeria recomandata de un bun prieten, n-am reusit sa ajung la Sapanta....cu aceasta ocazie, dar nu le voi rata pe viitor...O calatorie "cu tematica" ce mi-a dezvaluit un locsor din tara asta ideal pentru a-ti spala creierasii de stress...si un loc ideal de vacanta...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Experiente (ne)fericite...

Inca sunt in dubii, daca sa definesc anumite experiente ca fericite sau nefericite....si totusi cred ca am trecut de perioada stupefactiei; azi, aproape ca nimic nu ma mai surprinde....insa constat, ca in doza forte, experientele urate ma enerveaza....

Experientele de viata pot fi nefericite atunci cand iti lasa un profund gust amar, chiar daca doar pentru moment...Partea pozitiva a lor este faptul ca ajungi sa-i cunosti pe protagonistii "scenei dramatice", le citesti usor gandurile, le anticipezi miscarile si ii vezi asa cum sunt de fapt....meschini, goi, perversi, complexati ...intr-un cuvant: minusculi...

Acum mult timp reflectam la un sfat dat de un prieten, si anume: ai grija, sunt persoane carora daca le intinzi o mana de ajutor, si continui sa-i sprijini, ti vei castiga drept dusmani, garantat! Ma gandeam atunci ce vrea sa spuna; mi se parea un non-sens...Exemplele insa au urmat, si au confirmat teoria bunului meu prieten...El si-a continuat discursul subliniind faptul ca sunt oameni care marcati de invidie si complexe primesc "ajutorul" ca pe o palma, indiferent ca ei sunt cei care il solicita, cu disperare...Asadar, a conchis amicul meu, ai grija pe cine alegi sa ajuti si nu persevera in asta...Evident ca, din ratiuni diverse, alegi sau te mai lasi convins, sa mai pui si interesul altuia mai sus decat trebuie...

Aceasta este introducerea unei urate intamplari, de data recenta, care desi imi confirma o parere formata in timp, ma face sa analizez, cel putin pe viitor, disponibilitatea de a ma lasa influentata de ratiuni emotionale, atunci cand vine vorba de latura profesionala...Nu o fac prea des, dar om sunt, si mai am si scapari...

A incerca sa ajuti pe cineva prin a-l invata primii pasi in ceea ce presupune o viitoare profesie; a alege sa-i prezinti optiunile pe care le are, cu sinceritate; a incerca sa-l ordonezi si sa-i explici ca profesionalismul este ceea ce se cere de la el; a-i demonstra ca minciuna si linguselile nu-i garanteaza reusita; a-i reteza orice urma de tupeu si obraznicie, doar printr-o privire sau cateva vorbe acide, pe o tonalitate ridicata; a-l face sa inteleaga ca iesirile si glumele din timpul liber nu echivaleaza cu trecerea cu vederea a greselilor de la servici; a-l face sa inteleaga ca aspectele fizice nu reprezinta deloc un atu, daca tinta ta nu e sa ajungi in patul cuiva, pentru a repurta o victorie de moment si o pierdere pe termen lung; si a-i intipari clar ca reusita in profesie inseamna cunostiinte si studiu ...iti pot atrage reale "dusmanii", daca fundamentul moral al celui caruia te adresezi este diametral opus tie...

Toate acestea pot face din tine, cel care esti de pe pozitia celui care inveti pe altul , un adevarat "tiran", incarcand nervos, pana la refuz, pe asa-zisul"invatacel"...Toate bune si frumoase, insa , poate va intrebati cum de ...acest "invatacel" nu a evadat? A facut-o! ...dar, cu multa intarziere, sperand ca macar una din tacticile adoptate, ii vor aduce o "recunoastere a meritelor" si daca se poate o "dependenta" fie ea cat de mica, pentru a putea sa-si negocieze...propriile conditii...Cand absolut nimic nu i-a iesit, in final, a plecat, refuland prin acuze si minciuni, nesustinute oral, face-to-face, ci sub pavaza discursului online, ce-l facea curajos...

Pana la urma , binele fiecaruia dintre noi il intelegem intr-un mod subiectiv, si in functie de asta, alegem sa facem un pas inainte, inapoi sau in lateral...Atunci cand drumul ales in continuare nu-l poti parcurge, fara a mai arunca cu niste noroi pe acolo pe unde ai trecut, inseamna ca esti limitat...

Este extrem de important sa lasi un loc de buna-ziua, atunci cand te desparti de un om, fie el si coleg, pentru ca timpul iti poate demostra rapid, cat poti pierde pentru ca nu ai facut-o...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cazul exploratorilor speologi...sau ...Cand Legea si Morala sunt in conflict!

Sfarsitul unei saptamani agitate a fost incununat cu dezbaterea unui subiect sensibil, ce urmeaza sa-l supun atentiei in acest post...Poate constitui o dilema morala, negresit, insa in raport cu prezentarea acestui caz spre a fi elucidat juridic, apreciez ca este o adevarata provocare intelectuala, este ceea ce m-a determinat sa consider ca Dreptul este mai mult decat o profesie, este motorul actiunilor mele, este pasiune ...

Cel care a supus atentiei acest caz, dl. Dan Stoica in articolul "Cea mai controversata hotarare judecatoareasca a tuturor timpurilor" vine sa sublinieze de fapt o idee mai veche a mea, si anume ca "Justitia" nu se suprapune conceptului de "Morala"si ca ceea ce le leaga, uneori, este compromisul...



Asadar, dilema morala consta, in acest caz , in : "Exista situatii in care putem justifica si disculpa un caz de canibalism, fundamentate pe considerente de ordin moral? 2. Poate exista un argument legal pentru a justifica un act de canibalism pentru a salva viata unui alt om ?" Cazul exploratorilor speologi a fost publicat in anul 1949 de catre un eminent profesor de la Harvard in revista de drept a facultatii, provocand reactii controversate de atunci si pana acum, urmand sa continue sa contrarieze....umanitatea....si in viitor, in aceeasi masura....

Cazul este urmatorul:
"Inculpaţii sunt urmăriţi pentru infracţiunea de omor şi au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare de Curtea de Apel din Stowfield. Ei au formulat apel în faţa acestei instanţe. Faptele sunt descrise în opinia Preşedintelui de complet, dupa cum urmeaza:
Cei patru inculpaţi sunt membri ai Societatii de Speologie, o organizatie de speologi amatori interesati de explorarea pesterilor. In luna mai a anului 4299 inculpatii, impreuna cu Roger Whetmore, un alt membru al Societatii, au patruns intr-o pestera calcaroasa. In vreme ce erau in interiorul pesterii, departe de intrare, s-a produs o alunecare de teren. Bucati grele de piatra au blocat singura iesire cunoscuta din pestera. Cind au descoperit aceasta, membrii echipei s- au asezat linga intrarea blocata in asteptarea echipelor de salvare. Intre timp Secretarul Organizatiei a fost alertat de familiile celor sechestrati in pestera. Speologii au lasat la birourile societatii suficiente indicii legate de locatia pesterii pe care intentionau sa o exploreze. O echipa de salvare s-a format imediat si a plecat spre locul indicat.
Misiunea de salvare s-a dovedit insa deosebit de dificila. Echipa de salvare a fost suplimentata de mai multe ori cu oameni si echipamente, care au fost aduse cu cheltuieli foarte mari la locul izolat unde se afla pestera. A fost construita o tabara imensa de muncitori, ingineri, geologi si alti experti. Eforturile de inlaturare a blocurilor de piatra care obstructionau intrarea au fost ingreunate de numeroase alunecari de teren. In timpul unei astfel de alunecari zece din membrii echipei de salvare au murit. Bugetul Societatii de Speologie s-a epuizat in curind si suma de opt sute de mii de "frelars" [moneda oficiala] strinsa din donatii ale comunitatii si din subventii guvernamentale a fost cheltuita inainte ca cei cinci speologi blocati in pestera sa poata fi salvati. In cele din urma eforturile de salvare au avut succes in cea de-a treizeci si doua zi de la momentul in care expeditia pornise la exploararea pesterii.
Atit timp cit se stia ca exploratorii nu aveau provizii prea mari de hrana si nu exista in pestera nici o materie vegetala sau animala cu care s-ar fi putut hrani, au existat temeri ca speologii ar fi putut muri de foame, inainte ca echipele de salvare sa ii gaseasca. In ziua a douazecea a sechestrarii lor sub pamint s-a aflat pentru prima data ca echipa de speologi avea un echipament capabil sa trimita si sa primeasca mesaje.Un echipament similar a fost imediat instalat in tabara de salvare si a fost stabilita astfel o punte de comunicare cu nefericitii din pestera. Acestia au vrut sa stie, in primul rind, cit timp va mai dura pina vor putea fi salvati. Inginerii responsabili de proiectul de salvare au spus ca vor fi necesare cel putin inca zece zile, cu conditia ca nu vor mai fi si alte alunecari de teren. Exploratorii au cerut atunci sa fie pusi in legatura cu o comisie de medici. Ei au descris conditiile din pestera si proviziile pe care le aveau cu ei si au cerut opinia medicilor in legatura cu posibilitatea de a supravietui fara mincare inca zece zile. Presedintele comisiei de medici le-a spus ca exista o probabilitate foarte mica de supravietuire.Echipamentul de comunicare din pestera nu a mai transmis nici un mesaj timp de opt ore dupa aceasta. Cind comunicatiile au fost reluate, Whetmore a discutat cu presedintele comisei in numele sau si a celor din pestera. El a intrebat comisia de medici daca cei din pestera ar putea sa supravietuiasca inca zece zile in cazul in care ar consuma carnea unuia dintre ei. Presedintele comisiei a raspuns, dupa multe ezitari, afirmativ la aceasta intrebare. Whetmore a intrebat atunci daca ar fi recomandabil pentru ei sa traga la sorti care din exploaratorii blocati in pestera ar trebui sa fie mincat. Nici unul din medicii prezenti nu a vrut sa raspunda la aceasta intrabare. Whetmore a dorit un raspuns de la unul din oficialii sau judecatorii prezenti, dar nici unul din cei aflati acolo nu a dorit sa dea vreun sfat in aceasta privinta. Nici un preot n-a vrut sa dea un raspuns acestei probleme. Dupa aceasta discutie nu s-a mai primit nici un mesaj din pestera si s-a presupus [in mod eronat, astfel cum s-a dovedit ulterior] ca bateriile echipamentului de transmisie a celor din pestera s-au consumat. Cind exploratorii au fost in cele din urma eliberati, s-a aflat ca in a douazeci si treia zi de la data in care au intrat in pestera Whetmore a fost ucis si mincat de insotitorii sai.
Din marturiile inculpatilor, astfel cum au fost acceptate de instanta, reiese ca Whetmore a fost cel care a pus problema gasirii unei surse de hrana (fara de care supravietuirea ar fi fost imposibila) in carnea unuia din cei aflati in pestera. Tot Whetmore a fost cel care a venit cu ideea de a trage la sorti cine va fi cel sacrificat, intrucit avea din intimplare la dinsul o pereche de zaruri. Initial membrii echipei de exploratori au fost reticienti in a adopta o solutie atit de disperata, dar dupa conversatia avuta cu cei de la suprafata, astfel cum a fost relatata mai sus, toti cei din pestera au fost in cele din urma de acord cu planul propus de Whetmore. Dupa discutii indelungate privind chestiuni de probabilitate matematica, s-a ajuns si la o intelegere in ce priveste metoda de a folosi zarurile pentru determinarea persoanei care urma sa fie sacrificata.
Inainte insa ca zarurile sa fie aruncate, Whetmore a declarat ca el se retrage din aceasta intelegere pentru ca ar dori sa mai reflecteze asupra problemei inca o saptamina, inainte de a accepta o solutie atit de radicala si de odioasa. Ceilalti l-au acuzat de tradarea increderii, hotarind sa arunce zarurile. Cind a venit rindul lui Whetmore zarurile au fost aruncate in numele lui de catre o alta persoana, nu inainte insa de a fi intrebat despre eventualele obiectii privind corectitudinea aruncarii.Acesta a declarat ca nu are astfel de obiectii.Rezultatul aruncarilor de zaruri a fost in defavoarea lui Whetmore, drept pentru care acesta a fost ucis si mancat de colegii sai de expeditie.
Dupa incheierea operatiunilor de salvare si dupa ce a trecut perioada de spitalizare necesara pentru refacerea fizica si psihica, supravietuitorii au fost acuzati de uciderea lui Whetmore. "

Printr-o hotarire neobisnuit de lunga, Curtea cu juri a relatat faptele astfel cum sunt descrise mai sus si a hotarit ca daca in baza acestor fapte inculpatii ar fi gasiti vinovati de acuzatiile ce le-au fost aduse, atunci Curtea va confirma vinovatia inculpatilor. Pe baza acestui verdict, Judecatorul instantei a decis ca inculpatii sunt vinovati de uciderea lui Roger Whetmore. Judecatorul a ordonat ca inculpatii sa fie spinzurati – legea nepermitind nici o exceptie in ce priveste pedeapsa care trebuie pronuntata.

Dupa ce juriul si-a incheiat misiunea, membrii sai au semnat o petitie comuna catre Guvernator, cerindu-i acestuia, un act de clementa: comutarea pedeapsei cu moartea in inchisoare pe timp de sase luni. Judecatorul instantei a adresat la rindul sau o astfel de petitie Guvernatorului. Pina la aceasta data nu a fost primit niciun raspuns. Aparent Guvernatorul asteapta pronuntarea instantei de apel."


In acest context, este important de retinut ca opinia publica isi manifestase dezaprobarea fata de condamnarea la moarte a celor patru speologi, intr-un procentaj covarsitor : 90% impotriva condamnarii; 10% pentru condamnare.

Argumentele juridice si morale invocate de judecatorii instantei de apel, caracterizand 4 tipologii, complet diferite, vin sa supuna judecatii fiecaruia dintre noi urmatoarele aspecte:
1) Sunt vinovati cei 4 de omor cu intentie?
2) Judecata lor este intemeiata pe un drept aplicabil, din moment ce fapta lor s-a savarsit intr-o stare naturala, unde valorile sociale(etice, juridice, culturale, etc...) nu-si mai gaseau aplicabilitatea?
3) Ce se intampla atunci cand legea nu contine exceptii, si pedeapsa ce urmeaza a se aplica este capitala?
4) Suprematia legii intr-un stat de drept, democratic, va suferi o infrangere daca cei 4 vor fi achitati?
5) Fuga de responsabilitate a institutiilor statului(procuror, curtea cu juri, judecator, guvernator) justifica oare executarea pedepsei capitale in cazul celor 4 speologi sau e vorba de considerente morale?
6) Sa fie pedepsiti ei cu pedeapsa capitala?

Dezbaterea avuta pe marginea acestui subiect cu prietena si colega mea, Irina, a incins atmosfera timp de cel putin 3 ore...A fost un adevarat festin ideatic, cu pareri pro si contra, si cu bucuria devorarii acestui subiect mai mult din ratiuni morale, lasand pe alta data ca ratiunile juridice sa le expunem...
Va las sa savurati acest subiect si voi reveni cu parerile mele despre acesta, in viitorul apropiat...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Idei preconcepute:...Filmele frantuzesti...sunt plictistoare!...N'est pas vrai!

Daca stau sa-mi amintesc...prima vizionare a unui film frantuzesc a fost in copilarie....cand tata ne ducea la cinematograf:"Jandarmul si jandarmeritele"....Copil fiind am ras copios... Louis de Funes, omuletul acela mic si caraghios, cu mimici hilare, a fost, pentru mine, prototipul comediantului innascut...Nici unul din ceilalti comici francezi nu au fost pe gustul meu: Bourvil, Fernandel, etc.

Tentativa de a viziona o serie de filme frantuzesti, in timp, a fost una esuata...n-am putut sa rezist pana la sfarsit....fie mi se pareau lipsite de substanta; fie de un dramatism patetic....Rezultatul a fost invariabil acelasi...nu am rezistat sa vad un film frantuzesc cap-coada...

Ei, la insistentele unei foarte bune prietene, si mai ales de dragul ei...am acceptat sa ma uit la "Amelie" ...(2001) un film care surprinzator...m-a captat si amuzat...lol. Am descoperit un altfel de umor: de limbaj, de situatie, dar mai ales....modul in care era creionata...viata unei fete simple, aparent insignifianta, dar al carei farmec te copleseste...

Evident ca daca acest film m-a captat, prietenele mele au insistat sa vad si un al doilea film frantuzesc, cel pe care il recomand cu toata caldura tuturor..."Jeux d'enfants"(2003), un film ce sub metafora "jocului" explica faptul ca destinul este ceea ce ni se da; soarta este ceea ce depinde de noi...

De aici, incolo, initiativa vizionarii unui alt film mi-a apartinut, si cum cand aleg, nu o fac intamplator wink...mi-am ales zic eu ... o capodopera.... "La mome"-Edit Piaf(2007)...Biografia marii artiste nu lasa loc la comentarii, insa interpretarea rolului principal de catre Marion Cotillard a fost recompensata cu Premiul Oscar....

"Ensemble,c'est tout!"(2007) este un film despre oameni simpli, a caror singuratate si emotivitate apasatoare ia forme diverse; un film despre viata de zi cu zi...smile

"Joyeux Noel"(2005) este o pelicula dedicata ostasilor francezi, englezi si germani care in Primul Razboi Mondial au pactizat, fie chiar si pentru o noapte, Noaptea de Craciun, neputand sa uite ca pentru fiecare dintre ei Sfintele Sarbatori sunt rupte din Rai, chiar si acolo unde Iadul se desfasura....

Toate aceste filme le recomand spre a fi vizionate cu mentiunea ca viata oamenilor simpli aduce in prim plan nu numai mari drame, ci si motivele cele mai serioase pentru a crede ca merita sa traim frumos in fiecare clipa, de unde poate si vorba aceea "Viata bate filmul"razz!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Un tanar roman meritoriu...peste hotare... in Insulele Cayman...

Am privilegiu de a ma afla printre prietenii celui caruia ii dedic acest post, Marius Gaina....un tanar ce si-a indeplinit visul...de a pleca din tara, intr-o tara pierduta pe harta lumii, Insulele Cayman...

Multi dintre noi am auzit de acest loc doar intr-o enumerare a paradisurilor fiscale, mai mult ca sigur...dintr-o emisiune tv ce prezenta ....destinatia banilor negri ai oamenilor de afaceri, ai politicienilor, ai celor in fata carora "legea nu se aplica, ci se ocoleste"...

Marius Gaina a terminat Universitatea de Drept din Bucuresti (colegii find), a lucrat ca si consilier juridic in cadrul Primariei Alexandria si si-a intins aripiile catre alte zari...a plecat in Insulele Cayman...fara ca ceea ce studiase aici sa-l ajute intr-o tara a bancilor si al carui sistem judiciar este diametral opus celui pe care-l palpase aici...

A visat sa plece si si-a indeplinit acest vis...atunci cand poate ca nici el nu mai credea...Nu i-a fost usor: a avut mai multe job-uri temporare; si-a perfectionat limba engleza; si-a ajutat prietenii si a fost renegat de acestia( ca, deh, suntem romani, doar...) si a ajuns sa se angajeze la una din cele mai remarcabile institutii bancare din lume...HSBC...Nu numai ca s-a angajat aici, dar a luat de la zero totul...si dupa numai un an a uimit pe toti cei care au crezut in el, dar mai ales pe cei care isi doreau sa-l vada retrimis in tara...: Premiul "Angajatul anului 2007" i-a adus primele clipe de fericire...iar numele Romaniei...a rasarit pe buzele caymanezilor...Un tanar roman a demostrat inca o data ca Romania este Tara cu oameni talentati, increzatori si mandrii ca pot sa spuna...suntem romani...


A aparut acum cativa ani intr-un ziar de larga circulatie....un mic articol despre ...cei 5 romani din Insulele Cayman, printre acestia numarandu-se si el...M-am bucurat din suflet si timpul mi-a dovedit ca acela era doar un inceput....

Inimos cum il stiu s-a implicat in mai multe proiecte....a pus bazele unui cor, cu care a participat la diverse concursuri; a antrenat o echipa de fotbal feminin si mai nou ne-a anuntat ca a pus bazele unei echipe de fotbal in sala a Romaniei, cu care va participa in Primul Campionat din Insulele Cayman...ce poate fi vizionat, in direct, de vineri pana duminica pe net...Hai Romania!

Am sa va transmit mesajul lui, nu inainte de a-l felicita pentru tot ceea ce a realizat acolo si pentru faptul ca nu a uitat ca e roman:

"Salutare tuturor! In sfarsit am reusit sa inchegam o echipa de fotbal in sala, aici in Cayman Islands – echipa Romaniei din Cayman Islands. Puteti vedea live de la urmatoarea pagina http://www.caymanactive.com/eurocup de vineri, 13 iunie, pana duminica, 15 iunie jocurile “Brazilienilor Europei”. Totul e organizat ca la carte – avem steag, se va canta si imnul inainte de fiecare meci, tricouri galbene, plus ca se transmite online. Nu va dura mult, un meci va dura 30 de minute doar. Vizionare placuta si tineti-ne pumnii!!!
Marius, The Cay Man"

Bravo Marius!biggrin

P.S. Pentru ca tot lui ii datorez o descoperire muzicala, am sa postez si un clip al unui talentat pianist, George Davidson, ce cunoaste o adevarata ascensiune in Canada si America...wink , pe urmele celebrului Richard Clayderman...

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

A fi indragostit....

Nu exista un inceput...Pur si simplu, simptomatic, ... esti diferit...Te simti diferit; c and fericit, cand nefericit....cand energic, cand apatic....cand visator, cand pragmatic...Privesti cu ochii mintii, ca ceilalti nu te ajuta....si intelegi...e El...Poate, initial, l-ai placut sau l-ai antipatizat....dar, usor, usor...simti ca, in apropierea lui, nu poti nici respira; cuvintele fie se opresc la granita buzelor, fie sunt schiopatande si stereotipe; iti simti pulsul zvagnind si simti ca totul te tradeaza, insa doar zambetul de pe chip este cel ce transpare...Si dintr-odata ti-e teama...de ceea ce simti...

Fericirea de o clipa vine odata cu un zambet dedicat, cu o atingere firava, cu o vorba adresata, al carei inteles de cele mai multe ori...se pierde...intr-un amalgam de simturi si vorbe reprimate...Nu poti, fir'ar sa fie,...sa spui prea multe...Devii dintr-odata rational......si, aparent , esti stapan pe tine...dar se pierde "momentul"...Esti nervos si agitat, te infuri pe tine, te infurii pe celalalt...si simti ca trebuie sa o iei la fuga...undeva unde sa poti striga...sunt indragostit!




Agonia vine si ea, treptat,....cand nu-l vezi, nu-l auzi, nu-l simti...cand ti se face dor...Cand gandurile devin crude si insensibile, cand rationalul se lupta cu reflexele incandescendente ale inimii, incercand sa construiasca un zid in aparare...Ai mai suferit din dragoste...si "zidul" a fost singurul care ti-a fost de ajutor...in cele mai cumplite clipe...A stavilit lacrimi, a inventat raspunsuri la intrebari retorice; a construit noi vise si a prefigurat noi iubiri...Ti-a fost prietenul launtric, care te-a ajutat sa treci peste...Cu el te lupti, insa, cand simti ca te-ai indragostit...Asa se face, ca vrei dintr-odata raspunsuri certe; nu mai ai rabdare...orice ar fi, iti doresti sa scapi...sa nu te mai chinui...Fugi de raceala sufletului singur spre candoarea inimii indragostite...si tinzi sa aluneci....spre ceea ce ai lasat in urma ta...Lupta cu tine insuti este ceea ce te chinuie...Nimic nu este cert, sigur si pentru totdeauna; o stii si cu toate astea, vrei ca pentru moment sa stii mai multe...Iti doresti sa poti sa mai urci o treapta...refuzand sa accepti ca "timpul tau" nu este si timpul real..

A te indragosti nu depinde neaparat de cealalta persoana...Sunt energii, sunt senzatii, ce pot sa-ti farmece propriile simturi, fara urma de motivatii, de logica...Poate fi "un coup de foudre" si atat... sau "love of your life"...nu stii, si in asta consta frumusetea...

Atunci cand pragmatismul nu te mai ajuta, esti eminamente indragostit...Doar timpul iti va arata daca ceea ce simti este real si reciproc...insa urme firave ale "sentimentelor ranite"....te pregatesc si pentru ce este mai rau...

Chiar daca, puritatea si naivitatea primei iubirii sunt pierdute in timp si adanc impregnate intr-un colt al inimii; ceea ce simti mai tarziu este cu mult mai intens....trebuie doar sa-ti lasi deschis sufletul si sa-ti asumi riscul ca vei putea sa si pierzi...Ai pierdut puritatea, ai castigat maturitatea; ai eliminat naivitatea, ai dobandit experienta...

Sa fii indragostit este ceea ce-ti doresti sa simti mereu...e un dram de fericire...ce ne-a fost dat pentru a ne bucura de viata... Ma bucura si ma chinuie...ca sunt indragostitasmile!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Rottweillerul... controversat, frumos, puternic...



Preferatul meu...Speechless wink!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Romanii de dincolo de Prut...prigoniti in (propria) tara...Romania

Citeam zilele trecute un post...despre "Valentina sau Cum poate fi deportat un om cinstit"...post reluat azi cu amaraciune, cu continuarea...

Pare incredibil ce se intampla, insa este, din nefericire, o realitate...Acum 4-5 ani am fost eu insami martora unei situatii similare...O prietena, cetatean moldovean impreuna cu sora ei, incercau sa obtina viza de sedere pentru mama lor...Ambele surori redobandisera cetatenia romana, si isi adusesera mama in tara, asigurandu-i toate conditiile impuse de legea romana, pentru a putea locui cu forme legale ...La acea vreme, Oficiul National pentru Straini(actual Oficiu National pentru Imigrari) autoritate a statului ducea o adevarata politica de "expulzare" a oricarui cetatean moldovean, ceea ce se pare ca si azi se intampla....Evident ca desi titulatura institutiei s-a schimbat prin reorganizare, oamenii sunt aceiasi...cei care acum 4-5 ani imbranceau, proferau cuvinte acuzatoare si jignitoare, care lasau ore intregi oamenii sa astepte la cozi interminabile si care respingeau orice solicitare a lor pe motiv ca legea nu prevede...Cele doua surori erau disperate; mama lor isi depusese actele in vederea redobandirii cetateniei romane, isi vanduse casa din Moldova; si cu toate ca putea dovedi ca are unde locui si ca are venituri, se afla in situtia critica de a fi expulzata....Pe nimeni nu interesa ca acest om nu avea unde sa se intoarca; iar propriile fiice se vedeau in imposibilitatea de a o ajuta....Disperate m-au sunat si m-au rugat sa incerc sa le ajut...pentru ca cei de la Oficiu pentru Straini ii spusesera ca legea romana nu permite mamei lor sa-si traiasca batranetiile alaturi de proprii copii...M-am documentat la acea vreme, si am constatat ca era vorba doar de rea-credinta, de suflete pustii ale unor angajati ai statului .... Odata cu aparitia unui memoriu semnat de avocat, si inregistrat la registratura acelei institutii, a fost posibila permisiunea unei audiente la comandant...Din discutiile purtate cu acesta, am observat ca nu legea era motivul refuzului autoritatii romane( s.n. pentru ca in lege exista un articol care preciza...." viza de sedere se acorda in urmatoarele situatii: (...), iar ultimul punct al articolului era clar :" orice alte cazuri intemeiate"....Era vorba de rautate, aversiune, si de ce nu, o practica inradacinata...."strainii nu au ce sa caute pe teritoriul Romaniei, daca n-au bani...sa dea in stanga si in dreapta"...Sa mai spun ca dintotdeauna moldovenii de peste Prut au fost Romani, si ca procedurile de repatriere, cel putin, in privinta lor, ar fi trebuit sa fie formale?!....Ca Statul Roman a realizat o adevarata campanie mediatica cu privire la intrajutorarea propriilor semeni din Republica Moldova?!....Ca Parlamentul Romaniei s-a mandrit cu modificarea "Legii cetateniei" in privinta simplificarii procedurii de redobandire a cetateniei romane pentru "moldoveni"?!....Totul nu este decat o imensa minciuna...Nimic nu s-a schimbat...

Acum 4-5 ani acea mama disperata a avut noroc ca un memoriu intemeiat in drept si semnat de catre un avocat si o audienta la comandant a deschis ochii autoritatiilor romane asupra.... a ceea ce legea romana prevedea...Astazi se pare, ca "Valentina" este victima unui sistem si mai viciat...

Pentru cunoscatorii practicii judiciare de la noi, faptul ca Valentina nu a obtinut castig de cauza, in instanta, dupa ce a primit un raspuns negativ de la Oficiul pentru Imigrari, nu este o surpriza....Daca se face o statistica a solutiilor date de instanta in cauze avand ca obiect contestatii privind refuzul eliberarii vizei de sedere, se poate observa, cu usurinta, ca un procent de peste 80% sunt respinse de judecatori. Imi mentin opinia ca este vorba de o politica de stat si nu despre cazuri izolate...Indiferent de ceea ce se mediatizeaza, realitatea este alta...Romania, din nefericire, nu este tara propriilor cetateni, de o parte si de cealalta a Prutului...

Mult succes "Valentina" si mai ales felicitari celor care se lupta pentru tine...Oricine crede ca o poate ajuta sa acceseze cele doua link-uri mai sus-subliniate si scrise cu rosu ...!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Uite-o !...Nu e!...

Asa am vazut eu acum cateva zile...masinuta mea...Am lasat-o sa se odihneasca pe trotuar si cand am revenit...ups, ia-o de unde nu-i!

Era ...un "deja-vu"...mai trecusem prin asta odata,...cu toata panica si nervii de rigoare....Mintea unui om sanatos debita:..Ups!Ti-au furat-o! Gandurile o iau razna in continuare:....o ai de cateva luni; n-ai apucat sa te bucuri de ea; cum, tocmai pe a ta; si brusc...ai un moment de realism.....da, bine, si cu ce ajungi tu acum tocmai in Bucuresti Noi? si de acolo la Cornetu?....Ehehehehe...Pe langa mine se zbateau neputinciosi doi prieteni...incercand sa ma convinga ca... "nu e dracul atat de negru"....si ca poate am uitat unde am parcat-o! Toate scenariile posibile....pana am auzit ..."dar daca ti-au ridicat-o"...? Eiiiiii, inima mi-a mai venit la loc...rolleyes

Bunnnn, m-am suit in masina unuia dintre ei, si am inceput sa dau telefoane...la "informatii", am sunat de cel putin 10 ori, la fiecare numar, spunandu-mi o voce blonda...ca nu stie numarul de telefon si sa sun la" Primarie", al carui numar n-au fost in stare sa mi-l dea corect; la Primarie, in final, m-au pus sa sun la Politie; cei de la Politie au spus ca nu se ocupa ei cu asta( nu nu, ei doar spun...ridicati masina asta, nu cunosc si firma care o ridica) si... uite asa, dupa o ora de stat cu telefonul la ureche am aflat miraculosul numar....021.9546 (valabil doar pentru sectorul 6) !

Sun...si vocea domnului de la capatul firului, ma intreaba : numarul, va rog,...apoi cu un zambet in glas...imi raspunde aaaaaaaa, e un vw negru....Evident ca nu ma abtin si ii raspund: vi se pare amuzanta vestea ce mi-o dati?? Iar el continua: eu n-am nici o vina, dvs. ati parcat-o neregulamentar....Ok! Am inteles....si ii cer detalii unde ar trebui sa ajung sa o recuperez ......... Si imi spune: la iesirea din Bucuresti, spre comuna Rosu, pe str. Manastirea Varatec...adica, departe rau....la mama zmeilor...Bun, zic eu, dar el continua:..sa aveti cel putin 500 lei la dvs...!.Cel putin!!! adica mergem cu miile la noi, ca nu se stie...Si cam asa a fost....Am ajuns mai pe seara, pe coclauri, sa-mi ridic masina...si n-am platit 500, ci 700 lei, ca deh, depasisem 24 de ore de cand o ridicasera....si curtea aia plina de noroi si de pietroaie....oferise gazduire masinii mele....peste noapte,...asa ca, am mai platit cam cat o camera de hotel cu mic dejun inclus....Am luat-o, in timp ce un burtos cu colane la gat(s.n. patronul firmei) ...imi explica ca el n-are nici o vina, ca politia a anuntat deja ca se vor ridica masini, si ca sa zic mersi ca n-am platit 1.000-15000 lei, cum li s-a intamplat altora, care erau plecati in concediu cand li s-a ridicat masina...Dar, domnita, lasati, ca am eu grija, si a doua oara nu v-o mai ridicam.......

Ce sa-i explici:...ca nu are nici o baza legala sa ridice masinile, in lipsa unor locuri de parcare asigurate de institutiile statului?; ca el putea oricand sa fie obligat sa restituie sumele de bani percepute pe fiecare zi de "cazare" a masinii in lanul lui de hartoape, din moment ce nu face dovada ca te-a anuntat sa vii sa-ti ridici masina si n-ai facut-o? ca nu exista nici o obligatie legala sa te duci sa verifici, in fiecare zi, daca masina ta e acolo unde ai parcat-o? ca n-ai cum sa impachetezi masina si sa o bagi in buzunar?etc...

Toate astea s-au intamplat acum 3 luni, si, revenim,...la zilele noastre, mai exact acum 3 zile....Plec repede de la birou, trebuind sa ajung prin zona Unirii...Si, ups, nu-i masina...Subliniez, era pe trotuar, nu pe strada sub indicatorul rutier"oprirea interzisa", nu pe vreun colt...insa o parcasem relativ aproape de acelasi loc de unde o ridicasera prima oara.....Deci , nu era,...asa ca am revenit si am pus mana pe telefon la sigur, de data asta, si mi s-a confirmat, o ridicasera din nou, doar de 20 minute....Am zis ca turbez de nervi.....Alti bani, alti nervi, alta distractie....

De data asta vizita mea la....."mama zmeilor" n-a mai fost una sub imperiul nervilor exteriorizati...nu...! M-am dus zambind, sperand sa dau de "dl patron"....dar n-am dat nici de politisti, ca deh...erau plecati cu "gastele la pascut"...Si intru in biroul unui tip la vreo 30 de ani preocupat cu niste hartii...Il astept sa-si termine vanzoleala si ii spun...singurul VW negru din curte....Se uita la mine si cu un zambet pe buze imi cere numarul de inmatriculare...Ei si de aici a inceput sarcasmul meu sa-si faca de cap, sub privirile nedumerite ale celui care mi-a si ridicat fiecare "minge la fileu": L-am intrebat: ce numere preferentiale au; daca le place atat de mult masina mea sau le place zona verde de unde o ridica mereu; daca trebuie sa cotizez odata la 3 luni cu 5oo de lei sa-mi spuna ca vin si le dau banii, dar sa nu se mai oboseasca sa o ridice si, am conchis.... astept cu nerabdare sa ne vedem in instanta...In final, i-am spus sa transmita reprezentantilor politiei romane, ca s-ar putea sa-mi adaug un nou scop in viata: sa anulez "pro bono" cat mai multe procese verbale de contraventie intocmite pentru parcare neregulamentara ...

Nu e nevoie sa spun ca nu exista locuri de parcare in Bucuresti si ca nimeni nu se preocupa de asta; ca ajungi la orice ora din zi si din noapte la destinatie si te plimbi inca vreo 20 de minute ca sa gasesti un loc unde sa parchezi; ca "domnii politisti" au "o norma" pe luna: fie de ridicat permise; fie de ridicat masini; fie de dat amenzi; ca puterea incapabililor este confundata cu autoritatea statului; si ca pana si cei care au la indemana legea se vad in imposibilitatea faptica imediata de a se apara de abuzurile celor care dispun intr-un mod inadecvat...Pentru orice exista solutii, insa pentru schimbarea mentalitatiilor celor care se vad cu o bruma de putere si care abuzeaza de ea, cred ca e nevoie de foarte mult timp.... si de mult bun simt; restul: cunoasterea si aplicarea legii sunt deziderate...intr-o societate in care legea nu este respectata, ci incalcata la tot pasul...

Din pacate, "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" cum bine spune Mircea Badea.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS